Adnana- Pământ sub tălpi…

Pământ sub tălpi

Dineul propus de mine a fost ceva colosal în toate sensurile,de la muzică până la mâncare trecând prin valurile de băutură.Normal că fiecare a strecurat pe navă alcool.Unii în cantiţăti mai mici,alţii mai mari şi cred că stiţi la cine mă refer ca făcând parte din ultima categorie.
A inceput în a treia zi pe orbita Adnanei.Atunci cand s-au coroborat toate datele recepţionate de pe planetă şi ni s-a confirmat existenţa apei,a oxigenului şi a gravitaţiei rezonabile.Se pare că Adnana era mai mare dar cam la fel de usoară ca Pământul.
Pentru toţi cei de pe navă dineul ăsta a fost o descătuşare.Nimeni nu a mai ţinut cont de nimic şi totul a degenerat intr-o beţie a simţurilor, a plăcerilor şi a viciilor.
După noaptea aia s-a instalat o linişte şi un calm la bordul navei de parcă eram toţi în raiul primordial de unde am fost daţi afară de tâmpiţi ce ne-am dovedit.
La asta meditam întins în patul meu spartan încercând să depăşesc mahmureala groaznică.Decid că e momentul să trec la acţiune şi cu oarece dificultăţi mă extrag din pleduri împleticindu-mă către baie.
Execut operaţiunile de bază şi pe jumate refăcut sparg liniştea cu o voce dogită în microfonul privat.
-Cum stai cu sănătatea umflatule ?
Nici un răspuns.
Cred că doarme dus grasul sau are alte activităţi pe care nu le întrerupe pentru a vorbi cu mine.Sunt sigur însă ca imi va povesti tot felul de obscenităţi în loc de explicaţii.
Mă echipez şi mă duc să mă pun de acord cu lumea când şi unde aterizăm.
Pe puntea principală erau doar Beatrice şi unul din piloţi.Destul de inlănţuiţi priveau spre Adnana.Un mic sărut şi apoi mă observă.Ah,femeile astea.
-Bună dimineaţa domnule căpitan.
-Bună dimineaţa dragii mei.Vă rog nu vă lăsaţi intimidaţi de prezenţa mea.Au cam dispărut gradele de când am ajuns aici sau sunt pe cale sa dispară.
Fac nişte ochi mari la mine.E clar că nu ştiau nimic.
-Echipa de şoc a savantilor nu a ajuns ?mă interesez eu
-Nu,domnule.Cred că nu sunt in stare sa facă nimic astăzi.
-Au comis-o tare ieri,nu ?râd eu .Ce plan mişelesc de a anihila pe toată lumea.Ăsta cred că e efectul substanţelor inventate de Karl.Eu măcar sunt obişnuit dar săracii laboranţi au ficatul sensibil.Cine ştie câţi neuroni mai au după aşa excese?
-Mulţi ,domnule pilot,mulţi.
Era acolo toată trupa.Îmbrăcaţi în galben,cu ochelarii pe ochi şi o droaie de hârtii în mâini.Unul dintre ei mă privea insistent.
-Domnule,spuse el,avem harta planetei şi am reusit să stabilim un loc pentru aterizare.Recomand să începem cât mai repede deoarece combustibilul e aproape epuizat..Ca şi noi dealtfel,adăuga el cu un oftat.
-Arătaţi-mi ce aveţi în cap.Unde credeţi voi că e locul ideal ?
-Uiţati aici continentul ăsta.E comparabil ca dimensiuni cu Europa împreună cu Asia..Restul de uscat reprezintă insuliţe mai mici care în nici un caz nu ne-ar putea oferi spaţiul necesar pentru planurile noastre.
-Voi ştiţi mai bine.Să-i dăm drumul.
Unde naiba o fi Karl ?Nu îmi prea plăcea faptul că nu era cu mine în momentele astea importante.
-Sergentul pe punte,urgent !rag în microfonul privat.Grasule,pe unde naiba te-ai fofilat ?
-Încet, tipule,încet.Prefă-te că nu mă auzi.Am făcut câteva cercetari interesante aseară în timp ce-i anesteziam pe toţi cu anumite substanţe despre care e mai bine să nu ştii.Preventiv aşa,să nu mă arestezi,râse el sinistru.Ai avut dreptate.E un complot la o scară foarte mare.Bine ai făcut că nu ai forţat nota în sedinţa aia de nimic.Îti voi povesti tot.Acum ,du-ne întregi la sol.Eu voi şterge orice urmă de nas pe care mi l-am băgat aseară in cloaca asta.Succes ,amirale.
Tăcere.Începem asolizarea.Verific tot ce e de verificat şi preiau din nou nava în control manual.Ca de obicei,a fost o manevră executată impecabil.
În momentul în care am depus nava pe sol am simţit o arsură pe piept şi am văzut medalionul luminând feeric.Noroc că ceilalţi erau prea ocupaţi ca să observe ceva în legatură cu mine.
-Doamnelor şi domnilor,am onoarea şi emotia de a vă anunţa că am aterizat ..Avem pământ sub tălpi,dragii mei.Felicitări tuturor.
Şi aşa a început cucerirea Adnanei.Au fost zile întregi de planuri,de discuţii,de certuri şi bineînteles de schimbări.Nici bine nu am ajuns că s-au format deja tabere gata să se bată între ele pentru supremaţie.Într-un final un oarecare echilibru s-a stabilit şi a început munca.
Dar am uitat să vă spun cât de halucinantă a fost experienţa primului pas pe Adnana fără costum de protecţie.Nu-mi venea să cred.Aerul era minunat,cerul de un albastru extraordinar,soarele destul de blând.Un vânt adia uşor scuturând coroanele mari ale unor copaci ciudaţi.Erau atât de firavi la vedere dar când am încercat să tăiem câţiva nu am reuşit nici cu cele mai performante utilaje.
Punctul nostru de aterizare a fost aproape de ţărmul continentului..Erau doar 5 kilometri până la apă.Când am ajuns prima oară acolo am avut una din cele mai plăcute surprize.Nu era apă sărată era apă potabilă,chestie stabilită si certificată de laboranţii noştri aroganţi.Tot ei au descoperit că era complet pură.Nici măcar un microorganism,nici măcar o bacterie,nimic nimic.
Şi asta a inceput să le dea dureri de cap.
În tot iureşul ăsta eu nu am avut timp să ascult confesiunile umflatului referitoare la complotul planetar.Sincer să fiu mi se cam rupea de asta.Şi eu şi cred că şi ceilalti aveam sentimentul că ne-am născut a doua oară,că am primit un dar minunat,că suntem departe de orice pericol,că aici e întradevăr a doua noastră casă.
Situaţia mea a devenit una obişnuită.Nu m-am mai implicat în nimic,pentru că nu aveam loc în nici o echipă.Fiecare ştia ce avea de făcut.Avea dreptate savantul aşchilopat când a spus că odată cu asolizarea misiunea mea era încheiată.
Ziua toată lumea muncea afară iar seara ne retrăgeam în navă,fiecare în cabina lui,luam doar masa iîmpreună şi apoi ne vedeam de odihnă.
Se anunţa o seară ca oricare alta când uşa cabinei mele s-a deschis brusc şi au apărut Karl,Beatrice,unul din piloţii secundari ,despre care aveam impresia că se numeşte Bob,doi ofiţeri responsabili cu muniţia şi unul din savanţii care mi-a arătat unde să aterizez.
Numele lui era Isaac,la fel ca celebrul Newton.
Mă uit la toată gaşca asta un pic surprins.
-Bună seara ,domnule căpitan.
Vorbi unul din ofiţeri.
-Doamnă,domnilor…cărui fapt se datorează această vizită în grup ?
-Avem multe de discutat,tipule.Trebuie să luăm o hotărâre să vedem ce mai putem salva din scopul iniţial al misiunii noastre,glăsui Karl.
Mă uit la el şi disting unele schimbări majore.Mai intâi de toate individul era bărbierit regulamentar,tuns frumos,spălat şi îmbrăcat decent.Dar ceea ce m-a frapat cu adevărat a fost privirea lui.O privire hotărâtă,dârza,un pic obosită.Ăsta nu era Karl pe care-l ştiam eu.Plus că era treaz iar aşa ceva chiar că îmi punea mari semne de întrebare.
-Vă ascult domnilor dar daţi-mi voie să am câteva secunde o vorbă cu sergentul Karl.
Îl trag deoparte ţi-i şoptesc..
-Te-ai dilit ?Ce e cu tine?

Anunțuri

4 thoughts on “Adnana- Pământ sub tălpi…

  1. Pingback: Adnana, prima mea dragoste… « Blogul Vindecătorului

  2. Pingback: Plimbări inutile în Mansardă sau Marea Amăgire… « Blogul Vindecătorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s