Războiul bătrânilor, pierdut sau Cad mort de sete alături de fântână…

Am citit astăzi un articol semnat de Michael Hăulică în Observatorul Cultural. Îmi cer iertare că nu folosesc titulatura potrivită unui autor consacrat, dar a fost dorinţa lui. Nu doreşte să fie numit „maestre” aşa că mă conformez, asigurându-l că eu sub această formă îl apelez în gând.

Îmi place foarte mult cum potriveşte cuvintele, de aceea lectura a fost una plăcută. Unul din regretele Domniei Sale este acela că generaţia tânără pare dezinteresată de literatura SF, de manifestările care se fac, de cărţi în general.

Subscriu la toate acestea pentru că acelaşi fenomen l-am observat şi eu de câţiva ani. Ca o completare trebuie spus faptul că nu numai această categorie pare areactivă, blazarea fiind generală. Explicaţii pot fi multiple. Eu cred că lipsa banilor, viaţa de zi cu zi ce a devenit tot mai complicată, împiedică populaţia acestei ţări să se gândească şi la altceva decât facturi, mâncare, medicamente.

Generaţia tânără are alte tentaţii, alte viziuni, alte preocupări. Sunt şocat de libertinajul din ziua de azi, când puştoaice de 12-13 ani practică deja sexul, fumează, uneori nu numai tutun, ca să nu mai vorbesc de alte substanţe, pentru că alcoolul deja e banal.

În această atmosferă de sărăcie şi de imoralitate, greu mai găseşti preocupări pentru literatură, de orice fel.

Ceea ce cred eu că putem imputa seniorilor din fandom este faptul că nu s-au ocupat de publicitate, de promovare, nu au avut un management suficient de isteţ al fenomenul SF pentru a ieşi în evidenţă.

Pe de altă parte, pentru toate acestea trebuie bani, timp şi entuziasm. Nu este suficient să fii valoros, iar unii autori chiar scriu al dracului de bine, pentru a fi citit şi căutat. În ziua de azi, când sunt atâtea mijloace de comunicare, publicitatea e totul.

Să nu ne mirăm deci că avem manifestări la care apar 3 oameni.

Până nu vom ieşi agresiv în mass-media vom rămâne doar nişte voci care se vor aprecia sau denigra între ele, un fel de club exclusivist, ascuns după ziduri de hârtie.

Pe plan local noi facem tot ce putem, mă refer la Gazeta SF, dar ştiţi foarte bine că în Bucureşti se întâmplă totul.

La Suceava, eu, împreună cu George Sauciuc, implicăm gazeta în tot felul de proiecte, de la colaborarea cu şcoli şi asocieri la cenacluri literare, până la promovare chiar în spitale. Ideea mea, că dacă tot stau bolnavii degeaba prin saloane, măcar să le dăm ocupaţie.

Redevenind serioşi, dorim să reanimăm o emisiune cu profil SF la televiziunea locală şi să facem una şi la radio. Încercăm să atragem generaţia tânără prin orice mijloace, chiar eu sunt invitat la un liceu de prestigiu din oraş să le vorbesc elevilor despre literatura SF şi să promovez lucrările mele.

Noi în teritoriu ne zbatem, Bucureştiul de ce tace? Dragi colegi, prin voi, fenomenul SF poate deveni vizibil la nivel naţional.

Redeveniţi din nou tineri prin prisma entuziasmului şi haideţi să lăsăm în urma noastră ceva mai mult decât nişte pagini îngălbenite de vreme.

Anunțuri

5 thoughts on “Războiul bătrânilor, pierdut sau Cad mort de sete alături de fântână…

  1. „Pe această cale, promitem să o urechiem pe domnişoara Simona Şerbănescu ( 😛 în glumă pentru cât ne-a urechit ea), redactorul şef de la Gazeta SF, pentru absenţă.” Profesional ar fi din partea dumneavoastră ca, înainte să scrieţi despre o persoană care (spre exemplu) nu a participat la un eveniment, să îi solicitaţi acelei persoane punctul de vedere. În plus, dacă persoana aceea se întîmplă să se afle într-un colectiv din care faceţi parte şi dumneavoastră, civilizat este să o lăudaţi în public (dacă aveţi pentru ce) şi să o criticaţi în particular (dacă aveţi motive), mai degrabă decît să o criticaţi în public.

  2. Domnule Vindecator, ati uitat ca v-am dat in acea perioada un telefon, ca sa va intreb ce pot face ca sa scap de o gripa care ma tinea la pat de cateva zile? Ce i-ati prescrie unui pacient al dumneavoastra care are febra 38 si de-abia poate sa respire? Participarea la decernare poate m-ar fi vindecat spiritual, DACA as fi fost apoi in stare sa plec pe propriile picioare.

  3. Pingback: Mea culpa… « Blogul Vindecătorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s