Cardinalul, Spionul şi Pipiţele… O mostră

Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu susţin cu tărie următorul principiu: cine nu se adaptează la vremurile în care trăieşte are numai de pierdut. Am ca exemplu tot felul de colaboratori ai mei care, fiind la o anumită etate, renunţă, practic, să se bucure de avantajele pe care tehnologia din zilele noastre le oferă din plin. Eu sunt la curent cu multe chestii, iar în anchetele mele folosesc tot felul de echipamente sofisticate ce îmi permit să fiu cu un pas înaintea celor care se ocupa cu spionajul şi încearcă să dea peste cap sistemul de securitate al unui stat aflat în bătaia vântului, la porţile unei Europe mult prea blazate.

Vă spun toate astea pentru a vă face o idee despre cum tot felul de tipi lucrează în umbra, îşi riscă viaţa zilnic, doar pentru ca voi, cei care alcătuiţi o societate, cu toate defectele şi răutăţile voastre, să vă puteţi preocupa de facturi, copii, sănătate, maşini, telefoane, bani şi alte chestii ce nu vor încăpea cu voi în mormânt.

Nu pot da detalii asupra numelui meu, deoarece, când unul ca mine îşi scrie memoriile, mulţi oameni influenţi au interes să treacă neobservaţi. Am lucrat toată viaţa în serviciul de contraspionaj şi am participat la multe misiuni dubioase ce au presupus acţiuni ilegale, abuzuri, călătorii prin toata lumea, arme, crime, antrenamente, frustrări, pericole. Peste toate astea s-au adăugat nelipsitele dive, gagici, puicuţe, pipiţe, prostituate, femei ce îşi folosesc farmecele pentru a lega sau dezlega alianţe. Avertizez pe cei puritani sau asexuaţi, onaniştii clasici, prezenţi în fiecare grup, să nu mă toace cu procese pentru că nu sunt genul care să suporte mofturi. Încă ceva: personajele prezente în această lucrare sunt imaginare şi nu au nici o legătură cu cei care au trăit sau trăiesc, orice asemănare de nume sau caracter este pur şi simplu întâmplătoare. Clar?

Dacă sunteţi pregătiţi, vă voi descrie una din primele mele misiuni, cea care m-a călit şi m-a pus în pericole despre care nu mi s-a spus nimic la academie. Deci, luaţi-vă siropul vitaminizant şi haideţi să depănăm amintiri.

Prima cântare: Copilul

E o dimineaţă specială. Alarma de pe telefonul meu sună la ora 6, mă ridic din pat cu aceeaşi părere de rău pe care o am ori de câte reuşesc să dorm învelit cu lenjerie de mătase, şi mă îndrept către duş. Sunt un tip singuratic, meseria nu-mi permite să am relaţii serioase şi să ofer unei femei siguranţa i stabilitatea la care visează, invariabil, toate reprezentantele sexului frumos. Mereu m-a pus pe gânduri pe gânduri această expresie: sexul frumos. De ce naiba sexul lor e frumos şi al nostru nu? După ce scară se măsoară aceste frumuseţi? De ce intimitatea unei femei e invariabil frumoasă? Mă rog, întrebaţi filosofii sau ginecologii, eu nu am răspunsul.

E una din zilele mele libere, aşa că îmi propun să nu-mi bat capul cu prostii. Vreau să citesc, să fac un pic de ordine prin casă, sa trag o fugă până la familia unui coleg mort în misiune, de care am eu grijă, aşa cum am promis muribundului, să frec menta, să beau câteva beri, să îmi vopsesc bicicleta.

Toate astea îmi dau mie siguranţa că sunt un om normal, că pot socializa, pot fi mai mult decât un soldat, o brută ce ucide cu sânge rece, seduce pipiţe, împarte castane contemporanilor, în numele unor interese de stat.

Urmez ritualul zilnic, adică, ras, spălat pe dinţi, cafea, ţigară, muzică. În jumătate de oră sunt gata de orice, cu bateriile încărcate, cu o stare de spirit extraordinară. Mă îmbrac în ceva lejer şi mă apuc de curăţenie deoarece, fiind mai tot timpul plecat, apartamentul meu a avut de suferit la capitolul ăsta. Cu căştile pe urechi şi cu un sac de plastic în mâini, încep să sortez ceea ce voi arunca.

Muzica se întrerupe şi aud vocea şefului meu, pe care, credincios legământului făcut la început, îl voi numi Cardinalul. Sincer să fiu, acest om are stofă de popă. Se îmbracă numai în negru, nu comite excese, tot timpul are cate un cuvânt din inimă pentru toţi cei care îi cer sfaturi. Mintea sa, în schimb, este sclipitoare şi în permanentă căutare de soluţii neortodoxe la problemele grave cu care se confruntă. Tipul ăsta e pionul de rezistenţă al serviciilor secrete.

– Bună dimineaţa, dragul meu. Ce anume faci acum?

– În ziua mea liberă, fac ce vreau, răspund eu, un pic iritat.

– Dacă nu era ceva grav, nu îndrăzneam să te sun. Te rog vino la sediu, am nevoie de tine.

Închide telefonul, iar eu rămân să îmi rumeg nervii. Ce dracu mai vrea de la mine? Misiunea din care m-am întors ieri a fost un succes, aşa că, mi s-a oferit un timp de refacere. Morţii mă-sii!

Poate nu ştiţi cum conduc eu. In primul rând, calc pedala până când acul vitezometrului ajunge la 100, apoi, sfidând orice regulă de circulaţie, urmez drumul spre destinaţie. Totul merge pe dos azi. Un echipaj de la rutieră, genul care stă în boscheţi să-i prindă pe şoferii care merg cu 60 în oraş, în loc să se preocupe ce cei care întradevăr pun în pericol participanţii la trafic, se ia după mine, cu girofarele pornite, dar vă daţi seama că mă doare-n cot. Ăştia nu pot face faţă la stilul meu de condus, aşa că îi pierd repede pe străzile nu prea aglomerate ale oraşului.

Ajung la sediu în timp record, parchez şi mă extrag din maşină cu un zâmbet amar pe mutra mea deosebită, ce face furori printre gospodinele neglijate de soţii mult prea preocupaţi cu minorele. Ah! Porci ce suntem! De ce alergăm după smaralde când ţinem un diamant în mână? Nu vă indignaţi, vă cunosc prea bine, aşa că nu ţin la mine porcăriile pe care vreţi să mi le serviţi, prefăcuţilor.

Portarul ia poziţie de drepţi când mă vede şi mă salută regulamentar. Fără să-l bag în seamă, urc n liftul ce mă poartă spre biroul Cardinalului. Sunt curios ce anume l-a făcut să mă cheme. Noi doi avem o relaţie specială. Simt că are mare încredere în mine, că mi se poate destăinui, că ar putea împărţi cu mine povara ce o poartă. Cu un asemenea om nu poţi fi prieten, poţi, cel mult empatiza. V-aţi prins? Bine.

Deschid uşa şi intru în locaţie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s