Cardinalul, Spionul şi Pipiţele… un alt fragment

Să fii legat, bătut, apoi să vezi un asemenea spectacol. Pasărea asta e gata să ciripească. Îi dau căluşul jos şi-l întreb:

– O ultimă dorinţă, fiule? Spune repede.

– Mă căiesc, părinte. Am păcătuit.

– Spovedeşte-te, fiule.

Şi ăsta începe să-mi glăsuiască nişte aberaţii despre copilăria lui, despre tot felul de amante, despre crimele de care e responsabil. Un tip antrenat ca mine, a recunoscut imediat tehnica de inhibiţie psihică, de inducere a unor memorii false, caracteristica mecanismului de protecţie a unor agenţi speciali. E clar, nu am ce scoate de la el, e doar o legumă acum. Specialiştii de la agenţie vor şti să-l recupereze. Îmi strâng uneltele meticulos şi le duc în maşină, unde cei doi agenţi mă aşteaptă cuminţi. Le descriu scurt situaţia şi dau ordin ca omul să fie dus la sediu, în unul din laboratoare.

Nu ştiu cât timp mă pot bucura de anonimat pentru că, în mod sigur, nici cei care mă urmăreau nu erau fete mari. Privesc la stopurile maşinii cu care au plecat colegii mei şi în câteva secunde aceasta se carbonizează. Drace! Dacă eram eu la volan, acum cântam la harpă pe un nor alb. Organizaţia este puternică si are multe resurse.

Poate credeţi că mă sperie chestia asta. Vă înşelaţi. Îmi este clar că deranjez, că am potenţialul de a încurca ceva planuri. Sun la agenţie, pe linia sigură, şi fac un raport complet Cardinalului. Acesta aprobă raţionamentul meu, anulează drumul spre Suedia şi mă sfătuieşte să ies din joc o perioadă. Inflexiunile din glasul său îmi spun însă altceva.

Dragii mei, e timpul pentru acţiune. Nu ştiu ce anume voi face, dar, într-o primă fază, decid să nu mă mai deghizez. Dacă cei care îmi vor pielea m-au găsit uşor, nu mai contează figurile astea de James Bond, nu?

Sun un taxi şi mă îndrept spre casă. Prea multe senzaţii tari în doar câteva ore, am nevoie de refacere.

Cum ştiu că nu aveţi beton în cutia craniană, vă e clar că mă expun, nu? E cea mai bună tactică pe care o am la îndemână acum. Dacă ăştia mă voiau mort, angajau un lunetist şi mă rezolvau discret. Ceva însă îmi spune că sunt valoros pentru ei.

Ajung din nou în faţa scării, urc treptele încet, deschid uşa şi intru în holul meu mic. Nu am timp să reacţionez la lovitura ce mi-a tras cortina peste senzorial, aşa că, închid felinarele şi plonjez într-un întuneric total.

Ahhh! Ce ko mi-am luat. Încerc să deschid ochii, dar un milion de stele explodează în capul meu. Simt că am sub tărtăcuţă o supernovă. Fac eforturi majore să respir, gândurile încep să mi se adune în ceva ce seamănă cu o mare meduză. Aud un glas:

– Dacă moare, Ida îţi va mânca boaşele la micul dejun, tembelule. Chiar trebuia să-l pocneşti în halul ăsta?

– Tu vezi ce găligan e? Dacă ratam, serveam supă cu paiul câteva luni. Ăştia de teapa lui sunt antrenaţi, nu suferă de anemie, crede-mă. Uite că îşi revine.

Ceva rece inundă fizicul meu deosebit. Din ceea ce îmi dau seama, sunt în cada mea mare, legat fredeleş, cu un căluş în gură. Torţionarii mei au dat drumul la apă rece, crezând că hipotermia mă va ajuta să casc ocheanele mai repede. O fac pe suferindul şi gem încet.

– Să-l ducem în sufragerie. Acolo o vom aştepta. În cât timp a spus că vine?

– În 10 minute.

Unul mă ia de cap, altul de picioare. Fără menajamente mă trântesc pe parchet. Bătăuşii ăştia de duzină, în amatorismul lor au uitat să mă percheziţioneze. Am mâinile legate la spate. Sunt îmbrăcat încă în sutana de preot, în ale cărei falduri se ascund tot felul de jucării. Aproape că îmi luxez încheietura mâinii stângi, dar ajung la mica lamă pe care agenţia mi-a pus-o la dispoziţie. În câteva secunde tai porcăriile de legături, dar nu las să se vadă asta. Încep din nou să gem, mă prefac că tuşesc, că vărs, scot tot felul de zgomote.

– Scoate-i căluşul că dă la raţe. Nu merită o aşa moarte uşoară, sufocat în propriile lui secreţii.

– Şi dacă urlă?

– Îi mai tragem una să-l adormim.

În momentul în care gura mea este liberă, sar în picioare şi cu o mişcare scrută fracturez cervicalele celui care era aproape. Partenerul lui stătea tolănit în unul din fotoliile mele, pistolul său era pus pe masă, lângă sticla mea de Jack. Nici el nu a avut timp să reacţioneze. Lovitura cu care l-am servit i-a rupt laringele.

La naiba! Se cam adună cadavrele. Sunt sigur că cei de la morgă mă vor înjura pentru că le dau de lucru în plus. Nu am timp de pierdut cu filosofiile. Îi car pe cei doi răposaţi în dormitor, închid uşa, trag o duşcă de Jack şi o aştept pe cea care îşi spunea Ida. Jur că mă voi deda la nişte cruzimi înfiorătoare pentru a smulge ceva de la ea.

Mă binoclez pe vizor în aşteptarea puicuţei. Nu îmi va scăpa pasărea asta. După câteva minute aud un zgomot de tocuri pe scările mizerabile ale blocului meu. O uşoară apăsare pe clanţă îmi confirmă că pipiţa care mă vizitează este sigură pe faptul că eu sunt imobilizat. Deschid brusc, o prind de cap şi o trag înăuntru, apoi îi servesc un croşeu direct în mecla ei fardată. Asta se scurge uşor în braţele mele. Încui uşa, dau drumul la muzică la maxim, ştiind că vecinii nu au curaj să mă deranjeze deoarece sunt colegi cu mine, şi dezbrac porumbiţa. Fraţilor, tăntiţa asta avea, până şi în chiloţi, un mic pistolet aducător de moarte.

O aşez cu faţa în jos pe parchet, îi desfac picioarele, după care i le leg, unul de bibliotecă, altul de canapea. Aşez mâinile ei pe lombe şi i le lipesc cu un sifilitic de leucoplast. Diva asta este în puterea mea acum. În gura ei de înghiţitoare de săbii pun o pereche de ciorapi. Nu neg, arată bine vrăbiuţa. E epilată, parfumată, cremuită, musculatura ei are un tonus excelent. Mă aşez deasupra ei, având grijă să nu o presez prea tare cu cele 90 de kilograme ale mele, şi aştept să-şi revină.

Nu durează mult, semn că e o tipă robustă.

– Draga mea Ida, ai făcut o greşeală. Ai trimis doi amatori să se ocupe de un profesionist. Dacă veneai tu, poate găseam o soluţie de compromis, sensibil cum sunt la farmecele feminine. Acum îţi voi scoate căluşul, e păcat ca aşa o gură frumoasă să fie privată de glas. Poţi să ţipi în voie, oricum nimeni nu e curios ce se întâmplă aici.

Eliberez cavitatea orală a viitoarei mele sclave şi aştept să reacţioneze cumva.

– Brută ce eşti. Nu ai nici o şansă. Te voi jupui de viu dacă scap. Poţi să-mi faci ce vrei acum, nu îmi pasă. Chiar te rog să mă violezi, sunt sigură ca îţi doreşti.

– Să te violez? râd eu. Am gusturi mai rafinate. Sunt un voyeur. Voi privi cum te violează alţii. Dar, mai întâi, gentleman cum încerc să fiu, te întreb cu frumosul. Pentru cine lucrezi? Unde e copilaşul?

– Nu îţi spun nimic.

Cel mai mult mă enervează pipiţele care încearcă să fie egale cu noi, bărbaţii, în ceea ce priveşte perversiunea şi cruzimea. Trag un gât de Jack, intru în dormitor şi îi aduc pe cei doi răposaţi.

– Crezi că mă impresionează două cadavre, caraliule?

– Nu ştiu. Dar când te vei bucura de o dublă penetrare din partea acestor domni cred că vei fi mai receptivă la oferta mea, spun eu sobru.

Aici am marcat un punct. Am văzut că tresare. Nu se aştepta la aşa ceva. Aduc uleiul cu care mă răsfăţ după duş şi încep să lubrefiez orificiile damei care crede că mă depăşeşte în imaginaţie morbidă.

– Din păcate, aceşti domni nu îţi vor putea dărui un orgasm, dar tot vei simţi ceva, iubito.

Aud stomacul ei întrând în grevă şi mişcările antiperistaltice cum preiau controlul. Pe bune, pipiţa asta varsă şi nu e un spectacol plăcut.

– Ultima strigare, draga mea. Păcat de vaginul tău, pare primitor. Ai făcut vreodată dragoste cu morţii?

– Opreşte-te. Ce vrei să ştii?

Se spune că cel mai frumos este cântecul de lebădă. Pentru mine, însă, cântecul acestei cumetre este sublim. Se pare că am reuşit să capturez unul din locotenenţii organizaţiei. Aflu multe de la ea. Încep să limpezesc situaţia asta. Nu vă pot încă dezvălui ceea ce îmi spune, nu că nu aş avea încredere în voi, dar toate la timpul lor.

Sun Cardinalul.

– Patroane, avem o pistă. Trimite o echipă la mine. Posed doi morţi şi o damă în viaţă. Vă pun la curent cât de curând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s