Olympus Mons – continuare necorectată

Evenimentele s-au succedat cu repeziciune in zilele care au urmat. Tipii astia de la guvern sunt organizati. Am fost predat serviciilor secrete intr-o prima faza. Mi s-a facut un instructaj clasic, cred eu, in sensul ca, odata ajuns la destinatie, trebuia sa casc bine ochii si sa profit de orice situatie care ar putea aduce un avantaj tarii noastre. De asemenea, daca voi descoperi ceva iesit din comun, va trebui sa tin secret si sa raportez atunci cand ma voi intoarce. Cu greu m-am abtinut sa le spun celor care se ocupau de mine ca orice piatra de pe planeta aia era ceva iesit din comun. In sfarsit, dupa 2 saptamani de pregatire psihologica in bucuresti, plus o tona de analize medicale, la care am iesit perfect, in ciuda viciilor mele, am fost imbarcat in avionul spre kiruna, impreuna cu cei doi colegi ai mei. Dragii mei, acesti baiti aratau impecabil, aveau un tonus extraordinar si un optimism debordant, la care se adauga faptul ca erau specialisti de exceptie. Chiar am inceput sa ma intreb din nou ce caut eu in echipa asta. Acum trebuie sa va fac o dezvaluire. Se pare ca nu de dragul aberatiilor scrise de mine pe net m-a luat in vizor presedintele. Am avut o discutie cu el si a fosr fairplay. Mi-a spus ca ma citeste uneori, cand vrea sa se deconecteze, dar motivul adevarat al plecarii mele era urmatorul: testele genetice ce s-au facut in secret asupra unui procent din populatie au scos la iveala capacitatea extraodinara a organismului meu de a regenara masa osoasa. Se pare ca excelez la capitolul asta. Bun. Stiut fiind faptul ca astronautii care stau mult timp in spatiu pird din aceasta structura cam 15-20 % dupa numai 6 luni era clar ca acest avantaj genetic al meu imi va permite sa fiu intr-o forma fizica mult mai buna ca altii, ceea ce constituia un plus pentru misiune. Marte are o gravitatie de 0.38 g dar chiar si asa exista riscul major al unor fracturi odata cu primul pas pe suprafata planetei daca demineralizarea osoasa nu era contracarata cumva pe parcursul calatoriei.

Ca sa ma aflu in treaba am deschis o conversatie cu colegii mei legata de posibilitatea disparitiei vietii pe pamant intr-un viitor apropiat si despre misiunea asta a noastra si adevaratul ei scop. Am trecut in revista tot felul de teorii, am facut tot felul de scenarii, dar mie mi-a ramas in cap concluzia fizicianului: viata se poate stinge din mai multe cauze: impactul cu un meteorit, supraincalzirea si topirea permafrostului, eruptia unui supervulcan sau un razboi nuclear. Inafara de ultima, toate celelalte s-au mai intamplat, deci planeta asta, pe termen lung, nu e chiar un loc sigur.

Am aterizat pe aeroportul din Kiruna, am fost urcati intr-un jeep si dusi direct la baza de antrenament. Ne asteptau 3 luni de munca, de noi teste, de simulari, de modelare a personalitatii. Sincer sa fiu, nu vreau sa ma transform intr-un robot, dar cred ca nu am de ales. Ni s-au repartizat camere separate si am fost anuntati ca avem liber pana dimineata, deoarece abia maine ajungeau rusii. Eu sunt un tip care se adapteaza usor la orice conditii, asa ca mi-am aruncat geanta cu echipament pe pat, m-am dezbracat si am sarit sub dus. Stropii reci imi pun in ordine gandurile. Cat am stat in bucuresti nu am fost chiar conectat la ceea ce urma sa fac, nu am constientizat modul radical in care viata mea s-a schimbat. Aici, insa, s-a produs declicul. O usoara anxietate isi face loc pervers in interiorul meu. Nu vreau sa o las sa ma domine, asa ca aplic medicatia clasica: dus rece, jack, davidoff. De cand am inceput pregatirea am fost silit sa suport o dieta drastica, nu am fost lasat sa fac nici un exces, nu m-am bucurat de nici o otrava, motiv pentru care, atunci cand am fosr scapat un pic din ochi mi-am facut ceva provizii, pe care le-am ascuns bine. Ies de sub dus, ma imbrac intr-un halat alb, pufos, deschid sticla de jack, torn in pahar, pun doua cuburi de gheta si savurez acesta licoare deosebita. Nu stiu daca v-am spus dr eu am mai fost la kiruna. Am petrecut multe seri in barul hotelului arctic eden impreuna cu acest credincios prieten lichid care mereu m-a ajutat sa depasesc anumite momente dificile din viata mea. Aprind o tigara, prima dupa cateva saptamani. Nicotina invadeaza plamanii mei si imi da o senzatie de plutire. Nici bine nu am tras cateva fumuri cand usa camerei mele a fost zguduita de batai puternice.

– e deschis, strig eu. Va rog intrati, sunt imbracat decent, continui, intr-o engleza perfecta.

Dragii mei, zambetul meu s-a sters odata cu aparitia unor soldati bine facuti.din spatele lor un tip intr-un halat alb a inceput sa se rasteasca la mine:

– fumezi aici? Tu esti unul din cei care vor pleca spre marte si te otravesti cu buna stiinta?

Nu-mi pasa de criza de nervi a acestui rahitic asa ca nu raspund si continui sa trag din tigara. Asta turbeaza, le face semn zdrahonilor sa ma ia pe sus si iese din camera. Sunt dus intr-o incapere enorma care, din ce banuiesc eu, era sala de antrenament fizic.

– sa vedem daca te va ajuta nicotina in incercarile astea.

– Lasa asta in seama mea. Ce trebuie sa fac? raspund eu arogant.

– sa ne arati limitele capacititatilor tale fizice.

fratilor, eu sunt un tip sportiv, dar caznele la care am fost supus l-ar fi facut si pe stallone sa planga, credeti-ma pe cuvant. Ceea ce nu stiau insa acesti tipi despre mine era faptul ca atunci cand practic efortul fizic, mintea mea e plecata in cu totul alta directie. Nu cred ca m-am facut inteles. Are loc o dedublare a personalitatii mele, in sensul ca intru intr-un fel de transa si imi imaginez ca sunt sub o cascada de munte, complet detasat de tot ce e in jur. In starea asta pot cere fizicului meu sa rupa toata tendoanele,toti muschii,toate articulatiile. Dupa o ora de alergat, ridicat greutati, flotari, abdominale, lucrat la tot felul de aparate, zambetul nu mi-a disparut de pe fata. Sunt hotarat sa le dau o lectie anemicilor astora.

– acum m-am incalzit. Putem trece la chestii serioase sau ma punreti sa culeg flori?

– daca te-ai incalzit, poate frigul te va face sa te simti confortabil.

Temperatura a coborat cu multe grade, cred ca sunt acum -15 in sala. Am pe mine doar o perec’he de chiloti, dar, din nou, am fost subestimat. Iubesc frigul, ma adaptez extrem de usor la temperaturi negative. Chiar, sa va intreb ceva. De ce temperaturile cu plus pot fi de ordinul miilor iar cele negative doar de ordinul sutelor? V-ati gandit vreodata la asta? Sunt sigur ca nu. Pana meditati voi, eu voi mai executa ceva antrenamente. Ritmul meu cardiac a urcat la 200, performantele mele fizice sunt la acelasi nivel, iar doctorii care au vrut sa-mi dea o lectie sunt siderati.
– dragii mei, spun eu dupa alta ora de efort, daca vreti sa ne mai distram impreuna, aduceti ceva intaritoare. Nu de alta, dar o petrecere fara alcool este ca o femeie fara… Va rog sa ma scuzati,nu pot reproduce ceea ce a urmat. Nu va suparati, dar nu vreau sa jignesc populatia feminina care ma citeste. Ok?

– dati-i domnului ceea ce isi doreste, suna in difuzoare un ordin scurt.

Abia acum m-au surprins cei care se ocupa de modelarea mea. Temperatura urca la 20 de grade cu plus si se stabilizeaza la valoarea asta. Usa se deschide si intra o tipa imbracata intr-o uniforma militara, sobra. Creatura asta minunata are intr-o mana o sticla de jack iar in cealalta pachetul meu de tigari. Se aseaza pe banca pe care eu am executat impins din culcat cu o suta de kilograme de fer pe bara, toarna in doua pahare largi licoarea mea preferata, aprinde doua tigari, imi intinde una si imi spune:

-sunt alisson. Sefa departamentului medical din aceasta baza. Sunt onorata sa stau cu tine in perioada asta de refacere.

– imi pare bine. Putem pleca de aici sau este un altfel de test? Te rog sa tii cont ca de aproape o luna nu am mai cunoscut farmecul unei arome feminine asa ca s-ar putea sa nu raspund de faptele mele dupa cateva pahare.

– fii sigur ca te pot pune la punct daca devii magar, zambi ea.

– fii sigura ca te pot face sa nu iti doresti asta, fac eu pe un ton de macho.

– ai o mare vitalitate, doctore. De unde vine asta?

– din marea mea bucurie de a trai, din faptul ca savurez fiecare clipa, din marea mea iubire pentru fenomenul asta ciudat numit viata, draga mea. Ce mai vor astia de la mine? Sa imi descopere punctele slabe? Sa se convinga ca nu sunt un potential pericol pentru misiune? La testele fizice am iesit bine. Acum mi-au trimis o ispita ca tine sa vada daca imi pierd capul?

Nu ii dau timp sa-mi raspunda pentru ca buzele mele le cuprind pe ale ei. Pun in sarutul asta toata senzualitatea de care sunt capabil, ii transmit prin el toata foame de atingeri pe care o resimt de ceva vreme, toata parerea de rau ca voi fi nevoit sa stau cativa ani in asceza. Tipa nu e proasta, simte toate astea si imi raspunde cu o delicatete si o tandrete de care numai o femeie cu adevarat constienta de comoara ce se ascunde inauntrul ei este capabila. Atat am vrut de la dansa. nu sunt genul care sa forteze nota atunci cand nu e cazul dupa cum nici ea nu e genul postaritei irinel careia sa-i strecori mana in chiloti dupa o simpla privire. Ne-am retras amandoi din aceasta contopire daruindi-ne totusi telepatic promisiunea unei nopti care va topi gheata din kiruna.

Am sorbit apoi in tacere din pahare.

– e timpul sa te conduc intr-un loc special si sa iti urez succes, imi spune.

– te urmez. Astia imi dau ceva haine sau ma lasa sa umblu despuiat ca un om al cavernelor?

– te deranjeaza sa te expui?

– deloc. Nu sunt pudic, dar nu vreau totusi sa provoc vise erotice personalului feminin de pe aici.

– nu te flata. Suntem obisnuite cu testosteronul care se scurge pe peretii bazei. Nu s-a nascut inca masculul care sa ne faca sa ne umectam doar la vederea trupului sau perfect. Femeile pun accent pe alte chestii. Esti baiat mare, cred ca stii asta.

– autoironia face parte din modul meu de comunicare. Unde ma duci?

– vei vedea. Poti sa iei sticla cu tine. Iti va prinde bine.

Dupa tonul ei mi-am dat seama ca abia acum urmeaza greul. E clar pentru mine urmatotrul fapt: savantii de aici au pregatit un test pentru fiecare. Rezultatele acestuia vor sta la baza unei pregatiri speciale. Ii inteleg. Fiecare om e un deviat in felul lui, nu degeba tratatele de psihiatrie dedica primele o suta de pagini definitiei normalului. Ciudat e ca nu au ajuns la un consens autorii. E timpul ca eu sa dovedesc ca si din punct de vedere psihologic pot face fata cu brio rigorilor unei asemenea misiuni.

Dragii mei, sunt condus intr-o camera cu o lumina orbitoare. In mijlocul ei se afla o masa pe care se odihneau in tacere numeroase coli albe.

– ia loc, se aude o voce.

Ma conformez.

– din hartiile de pe masa te rugam sa faci 1000 de pasari. Nu conteaza timpul, doar anunta-ne cand termini.

Ma buseste rasul. Nu stiu ce parere v-ati facut despre mine pana acum dar trebuie sa va mai spun ceva. Adevarata putere a unui om sta in capacitatea lui de a juca diferite roluri. Viata mea de pana acum a fost tocmai o suma de roluri, asa ca incep sa ma simt in largul meu. Sa va spun de ce. Exista o categorie de personalitati umane etichetate drept debili mintali. Nu va strambati, lasati-ma sa imi duc la capat ideea. Bun. Astia sunt deosebiti, in sensul ca, daca le dai o comanda, o executa pana crapa, de aceea trebuie la un moment dat opriti. Tocmai debilii mintali sunt cei care pot executa o munca repetiticva pana la epuizare. Stiti ceva? acest gen de munca o fac astronautii in 90% din timp.

Aprind un davidoff si ma apuc de treaba. In 3 ore si 45 de minute am executat o mie de cocori. Stiu ca pare de necrezut dar am o dexteritate de invidiat, nu degeaba am vrut sa ma fac chirurg.

– dragii mei sunt gata. Pot sa merg in pleduri acum sau urmeaza o eventuala alergare de 40 de kilometri prin zapada? Nu ma menajati, dati-va in petic, spun eu cu o voce modificata de alcool.

Intra doi tipi inalti, slabi, imbracati in halate albe. Se uita foarte atent la primele zece pasari, apoi la ultimele zece. Dau din umeri si ies.

-te poti retrage. Ai trecut testul. Maine dimineata la ora 8 te prezinti in sala de conferinte. Suntem onorati sa te avem printre noi.

Anunțuri

2 thoughts on “Olympus Mons – continuare necorectată

  1. Pingback: Mansarda cu Poveşti- First blood… « Blogul Vindecătorului

  2. Pingback: Mansarda cu Poveşti – Prima şedinţă « Clubul de Initiativă Literară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s