Jack Vindecătorul- necorectat, o mostră…

Un concediu ratat.

Da, dragii mei, sunt in concediu si contrar tuturor tendintelor fitoase, trendului, ca sa folosesc un termen la moda, nu am plecat in turcia, bulgaria, grecia sau alte locatii in care romanasii nostri se simt ca la ei acasa, ci m-am dus la marea neagra, unde statiunile ce poarta nume de planete ofera doar mizerie, manele, distracti ieftine, mancare proasta, vrajeala, tiganie, toate astea la preturi exorbitante. Pe bune, zici ca esti in suedia, la ce bani trebuie sa platesti pentru niste servicii care, in paranteza fie spus, sunt de tot rahatul.

Veti rade de mine si ma veti considera fraier, asa cum o fac cei care aud unde anume imi petrec cele 7 zile libere din decursul unui an.

Pai, de ce nu te-ai dus frate la turci? La super all inclusive, ca e smecherie acolo. Mananci cat vrei, bei ca vaca, plaja e curata si turcaletii sunt in stare sa se lase sodomizati pentru o suta de dolari…

Ei bine, uite, bah, ca nu m-am dus. Am eu anumite nostalgii si ma flagelez in romania asta care nu isi mai gaseste locul in europa, care a devenit piata de desfacere pentru toate rebuturile occidentale, care incearca sa copie modul de viata civilizat, dar care, niciodata, ma repet, niciodata, nu va fi invitata la masa celor care hotarasc destinele lumii.

Imi place sa cred ca voi, cei care cititi capodoperele mele, nu aveti doar doi neuroni, asa ca, va dati seama de cauzele care stau la baza mizeriei in care traim. Va spun doar atat: nu se poate ca o tara cu asemenea resurse naturale sa o duca asa rau decat daca se doreste intentionat.

Bun, destul cu astea ca ma apuca nervii.

Dupa un drum lung, de aproape 7 ore, am parcat in fata hotelului unde aveam rezervare pentru un sejur de vis, asa cum scria pe pagina web a locatiei. Sincer sa fiu, simt o mare oboseala si abia astept sa ma cazez, sa fac un dus si apoi sa o tai pe plaja, unde, cu o bere rece langa mine, sa ma bucur de soare si de mirosul sarat al brizei.

Ma veti cataloga drept mos dupa ce veti auzi urmatoarele chestii dar imi asum riscul. Am ales o statiune mai linistita, genul in care multi domni vin in concediu cu nevstele si turma de copii, tocmai pentru a nu fi deranjat de activitatea nocturna cu multi decibeli a generatiei tinere. Nu va stambati, chiar imi doresc doar odihna, fara excese, fara telefoane de la pacienti, fara nopti pierdute cu scrisul, fara sa ingalbenesc peretii camerei cu nicotina.

– buna dimineata, ma adresez eu domnisoarei de la recptie. Am rezervare si daca veti fi atat de buna la suflet incat sa imi daruiti de la ora asta o camera va asigur de recunostinta mea, continui, dand buletinul meu domnitei, si plasand subtil o bancnota de 50 de lei, sau roni, sau cum dracu s-o mai fi chemand.

Asta se uita la mine, zambeste, imi inapoiaza banii si imi spune:

– am cerut special sa fiu astazi de serviciu, deoarece voiam sa-l cunosc personal pe vindecator. Sunt sigura ca daca nu ma voi comporta frumos voi ajunge in scrierile domniei voastre pe post de pipita, nu?

Ce parere aveti? Se pare ca reputatia mea e mai mare decat am crezut.

– aveti aici cheile de la camera si numarul meu de telefon.

– instructiunile de folosire le primesc tot acum sau sunt cele clasice?

– ma numesc ada, continua ea, fara sa-i pese de remarca mea. Daca veti avea timp si dispozitie, pana plecati, mi-ar face mare placere sa va prezint o lucrare.

Deci asta era. Inca o fetita care se crede mare scriitoare si are nevoie de o confirmare din partea unui asa zis autor ca mine. Zambesc timid, ridic din umeri, apoi pornesc spre camera cu numarul 13.

Dupa jumatate de ora ies din hotel, imbracat cu o pereche de bermude rosii, un tricou alb, slapi galbeni, ochelari de soare pe moaca, si ma indrept catre plaja. Inchiriez un pat de lemn, o umbrela, pescuiesc o bere, si astept ca starea de relaxare sa puna stapanire pe mine. Nu prea am noroc, deoarece vecinii mei de prajeala poseda un copilas obraznic plus o minge de blana ce se vrea caine, gen bison maltez sau havanez sau dracul sa-l ia de javra galagioasa.

Copilasul e un mic monstru ce se amuza foarte tare de fetele celor care primesc nisip in mutra direct din galetusa lui de plastic, iar, printre cei blagosloviti, va dati seama, ma numar si eu.

– imi cer scuze domnule. Vom avea grija sa nu se mai intample, imi spune tatal. Eu si sotia mea suntetm deosebit de suparati pentru acest incident.

– nu e nimic, spun eu sobru. Copiii sunt copii, mai fac si obraznicii.

Decid sa ma arunc in valuri, poate apa sarata ma va relaxa. Nu stiu daca v-am spus, dar sunt campion la inot. Am castigat multiple concursuri, am avut chiar privilegiul, intr-o perioada, de a ma antrena cu lotul national de la aceasta disciplina. Imi iau ca punct de reper o mica ambarcatiune ancorata la cateva sute de metri in larg si incep sa dau viguros din brate. Trec de geamandura si imediat aud fluierul salvamarului, dar va dati seama ca ma doare-n cot de el.

Viteza cu care despic apa imi permite sa ajung rapid la tinta . cum nu vreau sa-i deranjez pe proprietari, apuc franghia de care e legata ancora si imi ofer cateva minute de odihna. Ce senzatie extraordinara este masajul daruit de mare, ce priveliste frumoasa, ce liniste. Cu toate astea nu reusesc sa ma detasez, ceva nu imi da pace. Poate e subconstientul meu care imi tot trimite semnale de alarma, poate e tendinta mea de a vedea peste tot numai chestii dubioase, eventual supranaturale, dar incerc din rasputeri sa-mi dau seama ce nu e normal in situatia asta.

Dragii mei, imi pica fisa in cateva secunde. Sigur nu v-ati dat seama si voi? Hai ca mai astept un pic, sa nu spuneti pe urma ca v-am pus in inferioritate.

Aveti dreptate, e mult prea liniste. Tineti cont totusi ca, cel sau cei de la bord pot dormi, pot avea indeletniciri la care se dedau domnii si domnele pe asemenea ambarcatiuni sau pot face scufundari, corect?

In romanele politiste serioase, personajul principal, detectivul, este inzestrat cu un simt deosebit al pericolului, simt denumit de multe ori: nas, deget mic, intuitie, instinct de sticlete, etc. eu nu sunt detectiv, nu pot afirma ca posed asa ceva in schimb car mereu cu mine un inger pazitor foarte glumet care are atat capacitatea de a ma scoate din belele cat si cea de a ma baga in ele, asa incat mereu ma astept la surprize din patrea lui.

Revenim la firul actiunii deoarece incep sa ma satur de tensiunea asta. Deci, dragii mei, fortez bratele mele musculoase si urc la bord. Raman caeva secunde intins pe punte, concentrat, gata de a reactiona la orice eventualla amenintare. Nu ma intampina nici un tip indignat de intruziunea mea. Ma ridic si incep o inspectie rapida a vaporasului. Intru in cabina de comanda unde constat o mizerie extrema: Sticle sparte, aparatura devastata, cateva sertare distruse. Iau un mic levier de jos si ma indrept spre camerele de odihna. In momentul in care am deschis usa catre maruntaiele vasului ma izbeste o aroma puternica. Nu ma insel, e miros de sange. Cu maxima precautie, cu tamplele zvacnind de emotie, inaintez. Dragii mei, ceea ce se arata ochilor mei e cu adevarat socant. O femeie decapitata era intinsa pe unul din paturi iar un tip cu un cutit mare infipt in torace o privea de pe lumea cealalta. Opinia mea de medic este ca sigur nu au decedat de batranete si cred ca sunteti de acord cu mine.

Las raposatii acolo unde sunt si continui inspectia. Din ceea ce imi dau eu seama, cei care i-au trimis in lumea dreptilor cautau ceva important. Nu am de unde sti daca au avut succes asa ca incep si eu sa cercetez minutios locatia. Filmul e simplu. Au supus-o pe femeie la tot felul de atrocitati si l-au fortt pe tip sa priveasca. Ce naiba putea fi atat de pretios incat sa comiti un asemenea dublu asasinat? E clar ca cei care s-au ocupat de asta sunt profesionisti.

Ingerul meu pazitor e pus pe glume mari astazi, de aceea voi avea o consfatuire cu el pentru a-i baga mintile in cap. stiu ca mereu imi ofera o compensatie atunci cand ma pune intre ciocan si nicovala asa ca incep sa ma autosugestionez ca voi da de urma unui indiciu.

E momentul sa dau masura capacitatilor mele si sa imi folosesc imaginatia atat de bogata cu care m-a inzerstrat natura. Deci, ceea ce cautau criminalii, in paranteza fie sopus, nu cred ca sa fi fost doar un singur calau, trebuie sa fie de dimensiuni mici, usor de ascuns, data fiind perchezitia ale carei urme le constat eu acum. Stiti ceva? Sunt sigur ca poate fi vorba de un cd sau un stick de memorie. Am instantaneu o revelatie. Urca in cabina de comanda si privesc volanul, dar n-am noroc, deoarece partea lui centrala era desfacuta. Bun. Deci tipii astia nu sunt prosti.

Partea din fata, unde se afla motorul era sparta bucata cu bucata asa ca tot felul de curele, cabluri, butoane, ma saluta cu tristete. Turez la maxim neuronii mei si mi se arata solutia. Trag de joja. Aceasta iese destul de greu iar in capat are un fir metalic care imbratiseaza delicat un stick invelit in ceva ce pare un fel de celofan. Genial, trenuie sa recunoastei ca nu degeaba sunt scriitorul vostru preferat.

Avand in vedere ca am doar slipiul pe mine, introduc aceasta captura langa partile mele intime si ma uit in zare incercand sa dau un semnal, deoarece statia era, bineinteles, sparta, iar eu nu am telefon la mine.

Constat ca nmeni nu ma baga in seama, ceea ce e explicabil, deoarece nu ma pot face auzit. Apelez la ultima solutie: sar in apa si ma indrept catre mal. Ajung la locul meu de plaja si constat ca familia posesoare de copil si catel a disparut, la fel si telefonul meu, impreuna cu cheile de la camera in care m-a cazat ada mai devreme.

Ma abtin sa injur ca ultimul birjar deoarece, in dreapta mea, intinsa pe nisip, se bronzeaza o sirena, dragii mei. Parul ei blond mangaie frumos umerii perfecti, sanii ei goi sunt un magnet catre toate privirile din jur. Picioarele ei perfecte, cu nuante aramii, poseda o pedichiura perfecta si o bratara delicata de aur la una din glezne. Imi acord cateva secunde de contemplatie apoi indraznesc sa o deranjez.

– imi cer iertare, frumoasa domnisoara, dar am nevoie de ajutorul dumneavoastra.

– da stiu, ti s-a oprit inima si vrei sa te reanimez, imi raspunde ea plictisita. Genul asta de replici cu care unii incearca sa ma agate imi provoaca sila.

– nu e intentia mea, crede-ma. Chiar am nevoie de mobilul tau pentru a suna la 112. e o urgenta. De al meu am fost usurat in timp ce o faceam pe campionul la inot in zeama asta.

Se pare ca tonul meu a facut-o sa imi acorde o farama de incredere. Se ridica si vine langa mine cu telefonul in maini. Dragii mei, sunt un tip greu de impresionat, dar va rog sa ma credeti pe cuvant, ca am tras un ochi spre mare sa vad daca neptun insusi nu a iesit sa revendice aceasta creatura.

Cer politia si fac un raport scurt a ceea ce s-a intamplat, fara sa tin cont ca zeita de langa mine s-a ingalbenit si a inceput sa verse. O asez pe patul meu, la umbra, fac semn unui tip de la terasa din apropiere sa imi aduca o bautura rece si astept cuminte sosirea agentilor.

Minunata prima mea zi de concediu, nu? Se pare ca belelele se tin de mine oriunde as merge. Trag un perdaf ingerului meu pazitor dar acesta ma ignora cu nesimtire, asa cum face de obicei dupa asemenea situatii de care e responsabil.

Anunțuri

4 thoughts on “Jack Vindecătorul- necorectat, o mostră…

  1. Pingback: Răzbunarea măicuţelor sau Batman cu centură de castitate… « Blogul Vindecătorului

  2. Pingback: Noutăţi… « Blogul Vindecătorului

  3. Pingback: Vineri 13 – Amintiri… « Blogul Vindecătorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s