Mr. Perfect, necorectat, o mostră…

Precizari:

În general, chiar si in colonel, subsemnatul nu scrie pentru domnisoare/domnisori de pension, fete mari, anemici, distrofici, ofticati, indignati sau/si prefacuti.

Pe cale de consecinta nu doresc sa fiu judecat sau denigrat de catre florile ofilite ale intelectualitatii de aici sau de aiurea. Prin aici sau aiurea tin sa pun in evidenta faptul ca nu pot da detalii despre locurile in care s-au intamplat cele ce urmeaza deoarece acestea sunt trecute in dosar la rubrica strict secret.

Ca sa respect si eu anumite norme impuse de marii scriitori subscriu la urmatoarele: personajele acestei lucrari sunt fictive si orice asemanare cu anumite fiinte umane ce au trait, traiesc sau vor trai( asta este pentru cititorii mei postapocaliptici care vor gasi aceste pagini geniale) este pur si simplu intamplatoare.

Prolog

Ii placeau foarte mult papusile, le adora, si de aceea adauga mereu cate un exemplar deosebit la colectia lui impresionanta. Facea toate astea insa pe furis, rusinat parca de modul in care isi petrecea timpul liber. Visul lui era sa se mute intr-o casa mare unde sa aiba suficient spatiu pentru toate.

Fiind un perfectionist, le confectiona rochitele manual, combinand intr-un mod ciudat culorile, le vopsea parul, le lustruia papuceii, le machia si apoi le repartiza la fiecare cate un loc.

Le iubea pe toate dar in special pe evelina. Ahhh.. tremura cand se gandea la ea. Normal ca evelina merita tot ce era mai bun: hainele cele mai frumoase, coafura cea mai stilata, poseta cea mai scumpa. Locul ei era langa el dar nu dormea cu ea pentru ca i se parea un sacrilegiu si apoi evelina avea multe indatoriri.

Locuia intr-un apartament cu doua camere, mic, saracacios, situat intr-un bloc de la marginea orasului. Pe scara era o mizerie de nedescris si un miros permanent de menajerie care pervers se imbiba in haine dar pe el nu-l deranjau toate astea. Venea de la birou mereu la aceeasi ora, se imbraca in acelasi costum maro inchis, saluta aceleasi gospodine adunate pe banca in fata blocului si urca grabit in sanctuarul unde il asteptau micile sale zane.

Ce bucuros era cand la gasea jucandu-se, band ceai sau invatand sa se pieptane sub supravegherea evelinei.

Astazi insa totul e diferit. Evelina il privea cu ochi reci, incarcati de reprosuri iar el incepu sa se simta cumplit de vinovat. Nu spusese nimanui dar ea ştia. Cum era posibil asa ceva nu isi putea explica. A fost doar o ocheada si un salut politicos adresat mamicii din parc. Nu a facut nimic rau.

A incercat sa o imbuneze. I-a facut o bluza violet, i-a prins la glezna stanga bratara din aur pe care o pastra pentru ziua ei, i-a vopsit parul, a dat-o chiar si cu sclipici. Degeaba. Ochii ei ii sfasiau inima.

s-a culcat flamand si cuprins de o mare tristete. Ceasul a sunat ca in fiecare dimineata la ora 7 si el s-a trezit brusc. Evelina dormea langa el si asta l-a facut sa zambeasca . deci l-a iertat. A sarutat-o pe frunte avand grija sa nu o trezeasca, a facut cafea si a plecat rapid spre aceeasi statie de autobuz.

……………………………………………………………………………………………….

Trebuia sa fie a lui, nu se putea ca o asemenea perfectiune sa sufere in mainile unui copil rasfatat. Tremura de nervi si de emotie atunci cand a intrat in apartament. Nu a bagat in seama pe nimeni, s-a dus in baie, a dat drumul la dus si s-a lasat imbratisat de stropii reci.

Ttebuia sa o cunoasca, sa-i vorbeasca, sa o tina in brate, sa o aduca aici si sa o faca regina lui.

Surescitat, a oprit apa, a imbracat halatul alb, pufos si a trecut in bucatarie unde si-a aprins o tigara. A desenat frenetic cateva ore bune cel mai frumos costum pe care-l putea concepe cineva. Acesta va fi cadoul pentru noua lui pasiune.

Multumit de creatie s-a intors in camera lor incercand sa se ascunda de ochii evelinei.

…………………………………………………………………………………………………..

Erau in acelasi loc ca ieri: mamica, fetita si Ea. ce mult suferea vazand cum este trantita de acest copil rautcios, cum este ignorata, cum plange, dar cel mai mult l-a durut privirea ei pierduta, fara speranta.

s-a apropiat usor de ele. Mamica a zambit frumos si i-a raspuns la salut. Politicos, s-a oprit si a inceput o conversatie. Fetita statea imbufnata pe banca si degeaba i-a spus sa o ia in brate pe Ea si sa o iubeasca. In semn de protest pentru ca nu a primit ciocolata a aruncat-o pe jos.

Nu s-a putut abtine. A ridicat-o, a tinut regina in maini pentru o clipa si a simtit cum vibra, cum revenea la viata dupa atingerea lui. Privirea ei era acum schimbata. S-a agatat de aceasta imagine si a dus cu greu la capat discutia cu mamica acelui mic demon.

Ştia sigur ca nu va mai dura mult pana cand adevarata lui regina va fi in palatul pe care-l va pregati special pentru ea…

Capitolul unu: O dimineata ciudata.

Pe bune, nu simtiti uneori ca anumite zile incep ciudat, in special cele de luni? nu stiu ce dracu se intampla dar eu nu am chef azi sa ma dau jos din pat. Ma simt ca naiba, ma doare capul ingrozitor si am un sictir fata de tot ceea ce inseamna realitate. Carcotasi cum va stiu sunt sigur ca puneti aceasta stare a mea pe seama unor eventuale excese alcoolice savarsite cu o seara inainte si imediat imi veti face capul calendar cu reprosuri de genul: daca bei asa iti trebuie, bautura scurteaza viata, prosteste si aduce numai belele.

Regret sa va dezamagesc dar nu m-am otravit aseara cu tot felul de licori agresive pentru ficat si neuroni asa ca luati-va expresiile de mai sus si faceti bors cu ele, pe mine nu ma intereseaza.

Haideti, nu imi afisati mutrele astea suparate ca nu am fost rautacios fara motiv, v-am spus doar ca ma simt ciudat azi.

Ca sa va scutesc de mofturile mele promit ca imi bag capul sub perna si trag cortina o vreme. Ce spuneti? Ca un autor nu poate sa lase paginile albe pe motiv ca doarme? Eu am sa va demonstrez contrariul dar nu acum ci atunci cand voi ajunge mare scriitor, voi fi un brand international iar editurile si sponsorii se vor impusca pentru un text semnat de mine. Atunci, dragii mei, voi pune intre doua coperti trei sute de foi albe.

Nu va aud. Ce ati soptit acolo? Ca asta nu se va intampla niciodata? Va referiti la partea cu mare scriitor, nu? Cel care a indraznit sa puna la indioala talentul subsemnatului sa faca un pas in fata.

Haideti sa spunem ca suntem chit la rautati si sa ne vedem de ale noastre mai ales ca mi-a sarit somnul.

Ma extrag din pleduri, dau drumul la apa fierbinte in cada, pun tot felul de saruri si incep sa imi rasfat epiderma cu mult sapun. Beau apoi o cafea insotita de o tigara si imi pregatesc hainele in care voi sta astazi cel putin 12 ore la serviciu. Partea urata a muncii mele este asta: nu stiu niciodata cand ajung acasa, mai ales daca este o afacere complexa care trebuie solutionata urgent.

Este ora 8 cand intru in biroul meu de la politia judiciara, sectia omucideri. Atmosfera e sumbra, aerul inchis, draperiile trase. Miroase a mucegai combinat cu tutun ieftin. Sunt cam sensibil in ultima vreme desi unul ca mine, la cate porcarii a vazut, ar trebui sa fie de fier.

Deschid fereastra si astept calm sa se aeriseasca. Cum nu vreau sa stric insa complet farmecul incaperii aprind o tigara. Formez numarul agentului de la intrare.

– neata. Cand soseste gaspar ii spui ca trebuie sa vorbesc cu el urgent.

– sa traiti domnule comisar, am inteles.

Nici nu apuc sa inchid ca suna telefonul mobil. ma uit pe ecran si constat cu surprindere ca sunt cautat chiar de marele sef, eminenta cenusiei a ministerului de interne.

– buna dimineata. Sunteti prezent la birou?se intereseaza el glacial.

Cand imi vorbeste pe tonul asta sunt sigur ca e ceva nasol pe tapet. De obicei ma apeleaza cu dragul meu sau ma rasfata cu apelativul protejatul meu.

– sa straiti. Am ajuns acum cateva minute.

– va rog sa va prezentati cat mai urgent la mine, spune el si inchide brusc.

Sting tigara, imi aranjez costumul si urc la cel care era superiorul meu. Bat la usa incet si apas pe clanta. In biroul sefului exista o masa imensa din stejar in jurul careia sunt cateva scaune captusite cu catifea rosie. va prezint incaperea pentru ca mereu mi-a placut locul asta. Pe un perete intreg se intinde o biblioteca mare plina cu carti deosebite, editii limitate. Mai exista in acest sanctuar un minibar intr-un colt, folosit doar pentru protocol deoarece seful suprem uraste alcoolul. Un calculator, un televizor modern, un dvd, si un aparat de aer conditionat completeaza peisajul.

– buna dimineata, ma adresez eu politicos atat chestorului cat si tipului care sta ca el acasa pe unul din scaunele pe care eu le plac in mod special.

– buna dimineata, domnule comisar. domnul aici de fata este un coleg din rusia, membru al serviciilor secrete. veti lucra impreuna la un caz mai special, ca sa spun asa.

Dupa aceste cuvinte, speriorul meu isi scoate batista de matase din buzunarul de la piept al costumului sau brioni si isi tamponeaza delicat fruntea. Mereu m-au fascinat gesturile sale, modul elegant in care se comporta chiar in cele mai jenante situatii. Sunt sigur ca si atunci cand mictiona tot o alura de lord englez afisa. Ma rog, sa trecem peste. Nu e cazul sa devin scarbos, cel putin nu inca.

Ma uit la rusul care statea impasibil si am decis imediat ca nu-l plac. Avea un corp de halterofil, o chelie lucioasa, un nas mare, ochi albastri, doua palme late si o pereche de urechi mici. Era imbracat intr-un costum negru, camasa rosie si cravata alba.

– anatol serafimovici, spuse el scurt, intanzand-mi mana dreapta.

Ma prezint si eu politicos, strang puternic falangele slavului si astept explicatiile sefului. Acestea nu se lasa mult asteptate.

– domnule comisar, nu cred ca sunteti la curent dar unul din dosarele la care se lucreaza acum are ca personaj principal un criminal in serie. Cu toate fortele pe care le-am desfasurat nu am reusit sa facem progrese majore. Acest element are la activ cinci crime.

Aici chestorul se opreste si isi aprinde nervos o tigara. Asa e el, considera ca toti infractorii sunt dusmanii lui personali. Nu de putine ori a participat la interogatorii, a lucrat cot la cot cu noi, a pierdut nopti facand planuri, a platit informatori si pot sa afirm cu mana pe inima ca a avansat doar pe baza meritelor sale.

– va spun ca primele patru crime urmeaza acelasi tipar, au acelasi mod de operare si poarta chiar si aceeasi semnatura deoarece jigodia asta a prins de fiecare data in parul victimelor o bucata de catifea albastra. Veti avea detalii in dosar. Crima cea mai recenta este mai speciala din cateva motive. In primul rand avem doi decedati si anume ambasadorul rusiei si sotia sa. In al doilea rand avem un supravietuitor: fetita cuplului. Din pacate socul pe care l-a suferit a marcat-o atat de profund incat este internata acum si cei mai buni medici se ocupa de ea. in al treilea rand, cand am gasit-o avea in par acceasi bucata de matase. Va dati seama ca situatia este delicata pentru relatiile dintre tarile noastre de aceea va cer maxima operativitate si colaborare deplina cu agentii condusi de domnulb serafimovici. Domnule comisar, sunteti insarcinat cu acest caz si va solicit disponibilitate totala. De asemenea, aveti resurse nelimitate, umane si financiare, pentru rezolvarea cat mai rapida a situatiei. Imi veti da raport zilnic despre mersul anchetei. Ati inteles?

Va dati seama ca am inteles eu multe din discursul asta, in special faptul ca aveam rusii pe cap si stiti ca astia au mai intrat o data cu cizmele in tara asta doar ca eu nu aveam de gand sa adopt rolul de sluga in fata lor.

– va asigur ca din acest moment biroul devine casa mea. Domnul serafimovici imi este superior sau camarad?intreb eu privind sever catre rus.

Inainte ca seful sa poata face ceva rusul vine la mine, ma prinde cap si isi infinge privirea de gheata in ochii mei.

– suntem camarazi, dragul meu. Eu dau ordine agentilor mei, tu agentilor tai. Cu toate astea nu am de gand sa tolerez nici o abatere din partea nimanui. La moscova deja e deranj mare si nu cred ca vrei sa iti explic ce se poate intampla daca situatia asta nu primeste o rezolvare rapida si corecta.

– dar acu vei vrea cu oaste si razboi ca sa ne certi?/ ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acum a ta cale/ sa ne dai un semn si nou de mila mariei tale, murmur eu incet.

Chestorul si-a stapanit un zambet, l-am simtit.

Anunțuri

One thought on “Mr. Perfect, necorectat, o mostră…

  1. Pingback: O seară de Vineri perfectă cu Mr. Perfect. « Blogul Vindecătorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s