Anunnaki – necorectat, o mostră…

A fost a treia furtună stelară într-o perioada de nici două mari cicluri, furtună ce a măturat cu particulele odioase din interiorul ei toată suprafaţa unei planete ce plătea un preţ prea mare pentru privilegiul de a se afla la o distanţă destul de mică faţă de sfera de hidrogen ce până acum s-a dovedit motorul unei întregi civilizaţii. În Univers nu se cunoaşte cuvântul siguranţă. Această stare, ce descrie, in principiu, doar capacitatea unei rase de a se feri de pericole, a fost definita de noi, pleienii, ca urmare a celor cateva miliarde de mari cicluri in care am reusit sa evoluam.

Stiam demult ca va veni vremea in care vom fi fortati sa parasim acest sistem, leaganul nostru, pentru a porni intr-o calatorie ce ne va asigura supravietuirea ca specie. Toate cunostintele pe care le-am dobindit de-a lungul istoriei au fost puse in slujba acestei incercari, motiv pentru care am studiat intens toate structurile apropiate sau departate si le-am clasificat in functie de gradul lor de asemanare cu lumea noastra.

Odata cu apropierea momentului in care planeta a trebuit sa fie parasita, cei doi lideri, respectiv al planetei si al satelitilor, si-au adunat popoarele si au iesit in spatiul infinit. Eu fac parte din gruparea planetei, de aceea am fost repartizat in una din navele ce trebuiau sa ajunga intr-un sistem format acum cateva sute de mii de mari cicluri.

Cei care ascultau de liderul satelitilor au plecat in alt colt de galaxie, acolo unde savantii lor au descoperit, relativ recent un sistem guvernat de o mica pitica rosie.

Nici macar in aceste momente nu am reusit sa facem pace intre noi. regulile erau clare, nu aveam voie sa ne amestecam unii cu altii, desi nu ne aminteam de la ce a pornit aceasta separare.

Sentimentul cu care am pornit la drum era ciudat, un melanj intre pareri de rau pentru disparitia radacinilor noastre si o mare bucurie pentru ca eram cei care aveau sansa de a o lua de la capat, de a construi o noua mare civilizatie.

Calatoria are doua etape: una de transfer al constintelor singulare in campul energetic al navelor si una de pilotaj automat. Prima etapa este cea mai delicata, cea mai plina de variabile, deoarece, de acuratetea cu care putea fi contopita materia organica purtatoare de informatii, secventa de compusi ai carbonului, in impulsurile energetice special create pentru fiecare dintre noi, depindea regenerarea noastra a tuturor la destinatie.

A doua etapa este simpla pentru ca structurile din univers raman totusi nemodificate timp de cateva milioane de mari cicluri, iar steaua ce guverna sistemul tinta era stabila.

Am scris toate acestea acum, la plecare, inainte de a ma desparti de celulele mele, cu speranta ca nu voi face parte din marja de eroare pe care o avea reintegrarea constintei intr-o forma organica adaptabila la conditiile de mediu pe care le vom gasi in noua noastra casa.

……………………………………………………………………………………………

Un sistem solar relativ tanar, cateva planete de dimensiuni variate, doua centuri de bolovani, toate astea incercand parca sa ascunda o perla albastra ce hoinarea in jurul stelei, nestiind inca ce mare aventura urma sa gazduiasca.

Un roi imens de nave a ajuns in apropierea ei si multe sonde au inceput cercetarea suprafetei, conditiilor climatice, precum si influenta unui mic satelit ce parea ca-i mentine inclinatia axei constanta.

Toate aceste informatii erau vitale pentru cei veniti aici deoarece inteligenta artificiala de la bordul transpotoarelor trebuia sa decida ce particularitati biologice vor trebui sa aiba carcasele care vor gazdui constiintele rasei ce va lua in stapanire acest loc.

…………………………………………………………………………………………………..

In momentul in care am putut sa percep din nou materia mi-am dat seama ca am reusit o calatorie formidabila, o migratie pentru care ne-am pregatit de-a lungul istoriei noastre. Eram salvati.

Imi doresc enorm sa ajung la suprafata planetei ce va fi noua noastra casa, sa simt caldura blanda a stelei, sa ating substanta ce acoperea cea mai parte a ei.

Am fost integrat intr-o structura biologica ciudata, cu multe extremitati, dar daca asa a decis terr, nu am de ce sa pun la indoiala judecata sa. terr este constiinta suprema, cel care stie sa adapteze si sa protejeze rasa care l-a creat.

Tot el este cel care stabileste momentul cand vom putea fi transportati in noua noastra casa in conditii de maxima siguranta. Totul a devenit transparent si pot vedea frumusetea acestui sistem. singurul regret este faptul ca nu ni se permite parasirea perimetrului de siguranta ce se intinde pana in apropierea unei planete mici, rosii.

Voi tine in continuare acest jurnal si voi incerca sa stabilesc anumite repere ale unui concept ciudat pe care tot terr l-a redefinit pentru noi: timpul, biologic si planetar. Acum nu mai avem ciclurile mari si mici ce se raportau la miscarea stelei noastre in jurul centrului galaxiei ci ceva mai simplu: rotatia planetei albastre in jurul axei sale si in jurul stelei, nou numitele plei si zori.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s