San-Antonio de România…

Exact ca San-Antonio: sunt anumite zile când totul are o altă aromă. Poliţiştii sunt îngăduitori, şoferii nu mai înjură, norii nu mai ascund soarele, maşinile nu mai gonesc, căruţele stau trase în faţa birtului, lumea în general nu mai e aşa încrâncenată.

Parcă nici splin-ul ăsta ce mă bântuie nu mai are aceeaşi intensitate. Lucrez. Da, şi azi. M-am agăţat de o cola, am ajuns la Dispensarul SF devreme, am consultat şi acum mă pregătesc de tenis.

Diseară voi şlefui zombileala pentru Bear, mă voi uita la campionatul mondial de snooker şi voi începe una din cele două cărţi pe care le-am primit de la cineva care nu crede că are capacitatea de a diseca trăiri.

Şi totuşi mi-e dor de un San-Antonio, chiar de primul volum: Lichidaţi-l .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s