Turnul de fildeş

Zgomot de metal înfipt în carnea lemnului. Zgomot de topor pe os. Nu le mai deosebesc, deşi, în ultima vreme am avut senzaţia că voi fi capabil să fac asta. Timpul, scârţâind pe timpanul meu, îmi spune să urc, să fac al nu ştiu câtelea efort, să pun un pas înaintea celuilalt şi să mă pierd pe treptele albe ale turnului de fildeş.

Am o speranţă, numai că speranţa asta mărunţeşte carnea cenuşie a clipelor şi mă face să îmi doresc ca, atunci când voi ajunge în chilia plină de tenebre a turnului, să mă arunc în gol luând cu mine pentru eternitate toate umbrele în marginea cărora am îndrăznit să privesc.

Majoritatea gândurilor pleacă în formă nedefinită şi toată materia muşcă din ele, schilodindu-le. Pas cu pas, treaptă cu treaptă, pe pietrele ce miros a flori, mă îndrept, fracturat, către uşa ce mă ispiteşte cu iluzia vieţii statice. De fapt, după ea, talpa iadului fumează pe o canapea de piele, aşteptându-mă, parcă, la o şedinţă de psihoterapie.

E apocaliptic peisajul. Copii cu ulceraţii profunde în tălpi, cu ochi inerţi şi mânuţe putrezite, mame cu sânii tăiaţi, din cicatricea cărora curge doar puroi, bătrâni descărnaţi ce par fericiţi în lumina suferinţei altora, bărbaţi falnici cu oase negre. Peste toate astea, stăpânul absolut al timpurilor aruncă hălci de cer sfârtecat.

Închid fereastra pe care văd lumile astea nesfârşite, negăsind nici azi pe cineva căruia să-i spun: orizontul meu s-a închis cu tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s