Copiii cu punguţe sau SusPensia la dric…

În ultima perioadă am acumulat multe frustrări şi încep să mă simt ca eroul din povestirea mea Apophis. Structura mea interioară, educaţia pe care am primit-o, modul meu de viaţă, toate astea gravitează în jurul fiinţei umane, cu toate defectele şi, uneori, calităţile ei. Munca mea presupune o doză mare de compasiune, empatie, chiar suferinţă, care se acutizează atunci când e vorba de copii.

Nu sunt genul de doctor care pupă-n cur pacienţii, care ascultă balivernele lor despre medicaţie, care bagă în seamă prea mult mamele, mai ales cele din generaţia 85-90, care de cele mai multe ori nu ştiu cum le cheamă cu buletinul în mână, dar se dau atotştiutoare. Am avut surpriza să aud că o mamă de genul ăsta dădea sarmale la un copil de 6 luni şi când am întrebat-o de ce naiba, mi-a răspuns: pentru că îi era poftă copilului. Deh! De poftă ce i-a fost a făcut o indigestie de a ajuns în perfuzii.

Mai cunosc o tută care, zilnic, îi cumpără copilului suc la cutie, că, nah, e natural. Natural pe mă-sa. Când i-am spus că odrasla, la 5 ani, are deja gastrită, are nevoie de tratament şi trebuie să ţină un oarecare regim, mi-a răspuns: ce o să spună lumea că nu-i cumpăr suc copilului? Dar ce o să spună progenitura când se va trezi în câţiva ani cu ulcer sau alte probleme şi va fi nevoit să ia tratament cronic? Nimic, nu? Atunci va da deşteapta de mă-sa vina pe doctori. Corect, nu?

De când cu emanciparea femeilor şi cu marele lor rol în diferite funcţii, de când ţara, societatea, lumea, nu mai pot funcţiona fără calităţile lor deosebite, acestea şi-au pierdut din responsabilitatea de a alimenta copiii normal, cu o masă gătită în casă. Nu ştiu cum, dar mama mea, care din păcate nu mai e pe lumea asta, a avut timp pentru mine, chiar dacă lucra, învăţa, făcea naveta cu autobuzul.

Nu mă înţelegeţi greşit. Sunt de acord că trăim alte vremuri, în care este vital un venit de la ambii părinţi, dar când vezi tot felul de pupeze care hrănesc copiii numai cu semipreparate, cu cipsuri, snacksuri, macdonalds şi alte kkturi din astea îţi vine să îţi iei câmpii. Că, nah, ele nu ştiu să gătească sau n-au timp, că la coafor sau la spa e cu programare. În fine. Apoi, tot ele vin la tine, după ce au studiat problema pe net şi sunt experte, şi încep să se plângă că pediatrii habar n-au, că medicii de familie sunt incompetenţi, că odrasla are tot felul de dureri, e obeză, nu doarme bine, e nervoasă şi nici la şcoală nu se prea descurcă. Totul povestit în arome de Armani şi în sunet de iphoane, normal.

Bine a spus un moş la mine în cabinet azi: copiii de azi sunt copii cu punguţe după ei. Am completat eu: plus smartfoane, tablete, cont de facebook şi Q7.

Şi când te uiţi pe terenurile de sport vezi aceeaşi moşnegi care au făcut sport toată viaţa, generaţia tânără e prea ocupată cu like sau checkin. Şi ăştia ne vor da nouă pensie. Ne-o vor da sus, pensia. Suspensia la dric. Să vezi atunci fericire. Aşa că, pensionarii din ziua de azi sunt pensionari de lux, noi vom fi pensionari de tristă amintire.

Stimate mame, un sfat: mai lasaţi fiţele de dive, căci nu sunteţi, rupeţi un pic din timpul vostru preţios şi aveţi grijă de alimentaţia celor pe care i-aţi adus pe lume. Sau dacă nu ştiţi cum, ascultaţi naibii medicii, nu netul.

Anunțuri

One thought on “Copiii cu punguţe sau SusPensia la dric…

  1. sfatul cel mai bun catre mame este pe tipicul asta: „nu va mai prefaceti ca ganditi!” completat cu: „nu, nu stiti ce e mai bine pentru copilul d-voastra!” si cu o adaugire (in gand): „da, din nefericire pentru toata lumea… sunteti foarte proaste!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s