INRI sau Cea mai proastă glumă a Universului…

În lumea asta e foarte multă nedreptate şi cel care a promis acum vreo două mii şi ceva de ani că va veni clipa judecăţii ar trebui să-şi respecte cuvântul cât mai grabnic. Altfel nu sunt sigur că va mai găsi aleşi care să poarte aripi sau care să trăiască nu ştiu câte mii de ani într-un neverosimil rai pe pământ.

Nu vreau să o fac pe filozoful sau, în special, pe lupul moralist, dar nu pot să nu observ în jurul meu, în viaţa de zi cu zi, în practica medicală, multe aspecte care dau măsura celor spuse mai sus.

Lupta pentru supravieţuire ar fi trebuit să dispară odată cu formarea societăţii moderne, corect? Adică, de ce dracu se mai fac descoperiri revoluţionare în toate domeniile dacă pot beneficia de ele doar un procent infim din omenire? De ce naiba, de la înălţimea unor catedrale impunătoare sau din maşini de lux extrem de scumpe, cei care ar trebui să fie responsabili de păstorirea turmei, de propăvăduirea iubirii aproapelui, se ocupă doar de afacerile şi burţile sfinţiilor lor? De ce morţii mă-sii există secţie de oncologie pediatrică? Copiii ăia s-au născut cu boli incurabile, nu prin voia lor, ci prin „bunăvoinţa” celui care nu a coborât de prea mult timp să mai vindece bolnavi. De ce paştele mă-sii, unii nu au ce mânca, iar alţii cumpără insule, companii, clădesc imperii financiare? Pentru ce? Că doar atunci când vor da colţul, tot căcaţi pe ei vor fi, de la acelaşi infarct, cancer, accident cerebral sau alte chestii din astea drăguţe ce vin dimpreună cu bătrâneţile. De ce arhanghelii mă-sii, fiinţe umane mor atunci cand nu au bani să plătească cine ştie ce operaţie? De ce plm s-a lăsat Iisus omorât de jidovi? De bou, de aia. Nu a rezolvat nimic. În zilele noastre, operaţiunea Răstignirea ar fi strâns câteva sute de mii de vizualizări pe youtube, cîteva mii de like-uri pe facebook, un talk-show două, cu popi, pe la canale de nişă şi cam atât. Poate, cel mult, un imprimeu pe un tricou purtat de cocalari, că, nah, e cool să fii în ton cu ştirile. De ce mor mame la naştere, sau, mai ales, de ce există mame care îşi îngroapă copiii? De ce un animal căruia i-ai dat de mâncare te ţine minte toată viaţa, spre deosebire de un om care, după ce şi-a văzut sacii în căruţă, încearcă să te sodomizeze ca cel mai dat naibii poponar dintr-un pişoar public?

Hei, tipule care stai printre nori, înconjurat de îngeri luaţi de pe pământ, mai vino naibii şi aici, jos, să vezi ce creaţie deosebită ai!!

S-a lepădat Petru de Christ! Bine-a făcut! Ahhh!! Baudelaire, cum a fost agonia pe patul ăla jegos de spital când, până şi în ultima suflare, ai pus o înjurătură? Şi aia prescurtată din cauza unei boli de rahat.

Nimic nu e corect pe lumea asta şi nici o vrăjeală cu caracter religios nu mă va putea convinge contrariul. Rasa umană s-a născut cu infernul în oase. Cred că asta rumega Mântuitorul atunci când piroanele îşi făceau loc printre tendoanele sale, iar cuvintele celebre cu „Eli, Eli” au avut caracterul unui strigăt de resemnare. Cât de degenerată să fie o rasă, dacă până şi Creatorului i-a provocat frustrări?

În fine, peste tot noianul ăsta de gânduri, vine astăzi la Dispensarul SF o bătrână. Îmi întinde bileţelul pe care era trecută programarea şi imi spune:

– Acum nu iau reţeta, nu am bani, vă rog să nu mă certaţi. Nu îmi mai pot permite medicamente. Mai am o cutie, care trebuie să-mi ajungă două luni. Mai iau, mai nu iau. Cu jumate de pastilă, o dată la câteva zile, pot sta două luni. Am venit să vă spun, să nu vă supăraţi.

M-am uitat la faţa ei arsă de soarele nemilos din câmp, la mâinile ei crăpate de muncă, la părul ei alb împletit în două cozi lipite de cap, la cămaşa de in pe care a îmbrăcat-o din respect faţă de mine, la traista ei goală, lucrată manual în zilele lungi de iarnă. Nu am putut însă să mă uit în ochii ei, aşa că am tras din ţigară, sperând să o fac să creadă că am ochii umezi din cauza fumului. Ştiu că e cardiacă şi, fără tratament, nu trăieşte două luni. Din toată sărăcia în care trăiesc acum, am scos câteva zeci de lei şi am acoperit tratamentul.

Morţii mă-sii de treabă!!! Unii mor pentru că nu au bani, iar alţii plimbă pipiţe sifilitice prin bmw-uri că, deh, îşi permit penicilina pe urmă.

Sper, trebuie să fie ceva după moartea fizică. Dacă nu e, atunci viaţa asta e cea mai proastă glumă a Universului.

Anunțuri

4 thoughts on “INRI sau Cea mai proastă glumă a Universului…

  1. Un barbat a mers la frizer sa se tunda. In timp ce frizerul a inceput

    sa il tunda pe client, cei doi au inceput o conversatie interesanta

    despre diverse subiecte. In cele din urma au ajuns sa vorbeasca
    despre

    Dumnezeu, iar frizerul a spus:”Nu cred ca Dumnezeu exista.”

    “De ce spui asta?” a intrebat clientul.

    “Trebuie doar sa iesi pe strada si sa vezi ca Dumnezeu nu exista.

    Spune-mi, daca Dumnezeu ar exista, ar mai fi atatia oameni bolnavi?
    Ar

    mai fi copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista n-ar mai fi
    suferinta

    si durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi sa iubesti un Dumnezeu care

    permite asemenea lucruri sa se intample.”

    Clientul s-a gandit pentru un moment dar nu a raspuns pentru ca nu

    vroia sa inceapa o discutie incontradictoriu.

    Peste putin timp, frizerul termina de tuns si clientul pleca mai

    departe. Imediat ce a iesit din frizerie a vazut insa pe strada un
    om

    neingrijit, cu parul lung si murdar. Parea un om sarman.

    Clientul s-a intors la frizer si i-a spus:” Stii ceva? Frizerii nu
    exista!”

    “Cum poti spune asta?” a intrebat frizerul nedumerit.

    “Eu sunt aici si sunt un frizer. Si tocmai te-am aranjat!”

    “Nu e asa!” a spus clientul. “Frizeri nu exista pentru ca daca ar

    exista nu ar mai fi oameni cu par lung si neingrijit, ca omul de

    afara.”

    “Dar frizerii exista! Ceea ce se intampla e ca oamenii nu vin la

    mine.”

    “Exact!” a spus clientul plin de incantare.”Asta e ideea! Si Dumnezeu

    exista! Ceea ce se intampla este ca oamenii nu merg la El si nu Il

    cauta. De aceea exista atata durere si suferinta in lume.”

  2. E veche poanta da’ … check it out aici… Amu fo catia ani in Bucuresti, stii ca eram cam prea muritor de foame si ma prostituam milogindu-ma de prieteni sa-si faca cate fo asigurare la mine… Aproape chiream de foame daca nu mai primeam cate $50, $100 de la my friend V; si vad intr-o zi la tv ceva preot/calugar care baga: „nu ieczista..!! nu ieczista..!!! cu post si rugaciune, nu ieczista sa nu iti indeplineasca Dumnezeu dorintza..!!!” (asta cu un ton, timbru si accent moldovinesc de-ti venea sa-i muti nasu’n creier..) (chit ca si io’s Moldovan…) Ma uitam cumva scarbit, furios, frustat si ma imaginam tragandu-l de cap pe popica asa cum un copilas tiraie plictisit un tractoras dupa el. Stii ca mergeam la biserica destul de des, dar pupatul mainilor, straielor sau cadavrelor („moastelor izvoritoare”) erau pentru mine parca prea mare prosteala… Dar deodata zic: „Ia ma s’o vad si pe asta …!” Ma’apuc de post, ma rog fo 2 saptamani si … dau sah la soarta: ma dus io sa incerc o viza la sua; de data asta fara chemare, fara proprietati, (doar o garsoniera in tiganie) dar cu AFACEREA mea: un kkt de srl „agent de asigurare” vechi de 6 luni care a produs, fii atent aici.. fo 1000 ron (in 6 luni) (cum pana mea sa nu crap de foame…?!) Ala de la ghiseu era inchis total, pur si simlu nu-I venea sa creada de unde atata tupeu jegos la mine sa vin in halu asta … M’o intrebat saracu de fo 3 ori ce alte proprietati mai am, dar io’i repetam in cel mai pur stil „augustinic” despre garsoniera si AFACERE (doar actele firmei) (binenteles ca nu eram tampit sa aduc cu mine bilantul firmei desi asta este regula nr 1 pe site-ul lor).Se uita saracu la mine, nu mai avea cuvinte, era blocat total, parca mi-era si mila de el… iar io zic in gand: „Doamne, nu ma lasa!!”
    Dupa 16 ani de incercari de a ajunga in sua, peste 10 refuzuri in pasaport (schimbat in fo 3 randuri) conu asta sta cu cartonasul roz in mana, il rupe in doua, baga juma in pasaport,vara alta juma catre „serifu'” (nici el nu stie de ce…) si baga: „visa est aprobat !” Cre’ca si’o luat concediu dupa asta…
    Iar io in 2 saptamani aveam sa ajung in cel mai frumos loc de pe pamant: Seattle.
    Dupa alte cateva luni, vorbeam cu alti romanasi ca… tre sa-mi gasesc pe cineva sa-mi rezolv situatia iar ei ma consolau: „sefu” (fiecare-i sef aici :)) ) noi suntem de 6 ani, altu de 8 ani aici si nu am rezolvat ce cauti tu sa rezolvi in 2 luni. Nu stiu voi ce vreti, zic, dar eu stiu ce vreau si am tactica mea.. Dupa alt episod de post si rugaciune, in doua luni sunt insurat cu un cetatean de care trebuie, turcoaica (interesant, nu?!) devin managerul firmei ei si-i explic ca din acel moment io practic devin sultanul ei iar ea – cadana mea iar daca se poate, din cand in cand, sa ma strige „Suleyman Magnificu'” (mai e si faza cu haremul pe care il cer sa mi-l construiasca dar ea tot amana..si io nu prea inteleg asta…)

  3. O fi usa incuiata…?!
    Cu cat stiinta avanseaza mai mult cu atat ne e mai greu sa acceptam teologia, mai ales in forma arhaica actuala propusa de BOR (cu toate tainele si obiceiurile lor…)
    La mine e mai simplu: exista intradevar o Lege a Atractiei dar …”Nihil Sine Deo” si mai exista si un echilibru, un mare echilibru (am aflat io asta de la jedi Yoda..:)) ) Cumva, ca sa primesti ceva tre sa dai altceva… (d’aia postesc..) Nu poti numa sa ceri si sa primesti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s