CIL reloaded sau Romcon 2013

Bun. Ştiu că nu am mai scris demult pe aici şi vă datorez tuturor scuzele de rigoare. Consideraţi că le-aţi primit. Mai ştiu însă că trebuie să scriu, pentru voi, un roman şi să termin anumite povestiri din care v-am dăruit doar o primă parte: Eli şi Ciuma. Agentul meu literar, bunul meu prieten George Sauciuc (Саучук, după unii) mă pistonează zilnic cu îndatoririle astea. Mai ştiu, de la un suflet pierdut, (de versurile căruia îmi e dor) că scrisul e pe viaţă şi pe moarte şi că nu trebuie să abandonez zborul fără aripi decât atunci când ajung la capătul hăului. Mai ştiu că tot ceea ce mi-am asumat, în calitate de scriitor, de promotor cultural, de lider al Clubului de Iniţiativă Literară, mă forţează să fiu riguros, precis şi permanent dispus la sacrificarea timpului liber, şi aşa infim, de care dispun. Mai ştiu că din ce în ce mai multe persoane mă urmăresc, din ce în ce mai mulţi tineri autori aşteaptă părerile mele despre textele lor. Mai ştiu că fenomenul pe care l-am declanşat în oraşul ăsta, în care nu se întâmplă nimic, are din ce în ce mai mulţi adepţi. Mai ştiu că mulţi dintre voi apreciază efortul meu şi al structurii din care fac parte, CIL, pentru descoperirea şi promovarea talentelor literare locale. La fel ca eroul din romanul meu, Adnana, sunt conştient de chestiile care apasă pe umerii mei, aşa că nu îmi faceţi reproşuri. Mă voi ocupa de toate.

Nu vreau să mă laud, ştiţi că sunt un tip modest şi timid, dar trebuie să subliniez faptul că 2013 a fost un an al dracului de bun. Aşa cum v-am promis. Sunt cateva lucruri pe care trebuie să vi le reamintesc.

În primul rand, ceea ce a început ca o glumă într-o crâşmă oarecare, a ajuns un brand cunoscut la scară naţională. Ma refer la CIL. Am început cu un cenaclu, dedicat iniţial prozatorilor, nu neapărat celor care scriu SF, şi am ajuns să lansăm cărţi la Bucureşti, în cadrul unor manifestări mai mult decât serioase. Am început cu lecturi învelite în fum de ţigară şi condimentate cu nesfârşite halbe de bere şi am ajuns să publicăm o carte în care 13 autori talentaţi oferă bucăţi din sufletul lor. Am deschis colecţia CIL cu Dispensarul SF şi am ajuns la al treilea volum anul acesta, urmând ca în primăvara 2014 să scoatem al patrulea. Am început cu patru autori şi am ajuns acum la un număr de 16. Pe partea de SF, am participat la Final Frontier cu un volum şi acum mergem la Iaşi, la Romcon, cu trei. Am început în crâşme şi acum ne întâlnim în locaţii selecte, având capacitatea de a dezvolta o colecţie de volume pe hârtie. Facem lansări de carte, primim oferte, lumea ne bagă în seamă. Suntem în presa scrisă, am fost şi vom fi în televiziune. Am început, ca număr, cu 6-7 membri şi acum suntem în jur de 30. Spuneţi şi voi. E puţin lucru? Toate astea pe parcursul unui an.

Am asistat la evoluţia autorilor, am văzut cum se deschid, cum se transformă, cum încercări timide devin texte pline de nerv, profunzime şi curaj. Am văzut cum fiecare s-a şlefuit, s-a definit, a progresat. Toţi sunt importanţi pentru noi.

Oameni ca Mircea Nanu Muntean ( Profesorul, Gandalf), George Sauciuc (Sagy), Ilinca Ioana Rusu, Mona Luisa Grigore, Constantin Horbovanu, Ovidiu Donisă, Aminah Brânduşa Tanasă, Livia Feidaros, Vlad Sibechi (The Specialist), Florin Amariei (îţi ducem dorul), Constantin Oliviu Sebastian, precum şi lupii tineri: Piţu Ana Manon (permanent în marginea umbrei, fracturând arpegii minore), Marius Balacon (febleţea mea în ale poeziei), Mugur Geu (al cărui debut văd că se lasă aşteptat), Paul Constantin Simioniuc (pe care eu pariez), alături de noile noaste diamante: Melinte Cristina şi Mariana Bilic, trecând prin cronicarul atent, Adrian Popovici, toţi aceştia, poartă în ei flacăra mistuitoare a creaţiei, poartă în ei germenii din care se va naşte noua faţă a CIL-ului.

Am fost mai mult decât onorat atunci când am fost oprit pe stradă de către un profesor, de la un liceu de renume de la noi din oraş, care mi-a spus: Am auzit că la voi, la club, se întâmplă multe lucruri frumoase. Aşa este. Ce vă spuneam eu într-o lucrare la care ţin enorm? Destinul unui om nu este stabilit la naştere, este făurit de acesta pe măsură ce îşi urmează cu încrâncenare visul. Toţi cei care facem parte din CIL avem un vis comun: acela de a crea literatură.

Nu facem nimănui concurenţă, nu suntem deţinătorii adevărului absolut, nu posedăm, încă, monopolul lansării talentelor, dar avem o reţetă care funcţionează. Suntem doar un grup care crede în decenţă, care încearcă, pas cu pas, să redefinească scara axiologică din această societate bolnavă în care trăim.

Vă invităm alături de noi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s