Am fost cândva Români!!

Ma pot „lăuda” cu o chestie. O chestie care mi-a adus numai amărăciune. O chestie care şi-a pus amprenta asupra modului meu de gândire. Şi anume, faptul că am trăit, până în 89, în comunism, iar după, în simulacrul ăsta de democraţie. 15 ani de comunism am prins. Mă rog, nu am fost eu conştient de tot ceea ce a însemnat acest regim pentru că eram copil pe vremea aia. Şi totusi, acum, privind în urmă, îmi dau seama că nu a fost chiar aşa o perioadă neagră, precum spun unii. De acord, s-au făcut abuzuri. Parcă acum nu se fac? De acord, au murit oameni. Oameni arestaţi doar pentru că au avut curaj să fie contra regimului. Parcă acum ai curaj să mişti în front? De acord, a adus Ceauşescu toţi ţăranii la oraş. Parcă acum nu vin? De acord, a fost sărăcie şi foamete. Acum ce e? Ce diferenţă e între un galantar gol şi unul plin, dacă nu ai bani? Nici una, nu? De acord, au fost oameni scoşi afară din casele lor, lăsaţi sub cerul liber, că, deh, erau chiaburi, cu origini nesănătoase. Băncile ce fac în ziua de azi? Sau dacă nu poţi să-ţi permiţi să plăteşti întreţinerea, după o perioadă, când acumulezi datorii mari, nu te execută ăştia silit? Şi nu tot în stradă ajungi? De acord, exista securitatea şi îţi asculta rahatul de telefon. Mai e nevoie să spun ce se întâmplă azi, când se construiesc dosare doar pe interceptări? De acord, existau doar câteva maşini. Benzină nu se prea găsea. E mai bine azi, când sunt milioane de hârburi aduse de pe afară şi traficul e infernal? De acord, erau secretari de partid, proşti de răgeau, dar în faţa cărora tremurau toţi. Acum e vreo diferenţă? Ba te mai şi omoară pe trecere o beizadea şi tăticul e în stare să mute zebra într-o noapte. Nu doar de pe asfalt ci şi din hârtii.

Înainte, dacă nu munceai, te duceau forţat la canal sau te băgau la pârnaie. Acum e mai bine? Stau tot felul de buhai buni de muncă pe la scări de bloc, puşi numai pe furat sau ţepe. Din lipsă de ocupaţie. Se compară delicvenţa juvenilă de acum cu cea de atunci? Se compară şcoala care se făcea înainte cu asta de azi? Se putea da înainte atâta şpagă cât se dă azi? Jur că am să fac un experiment într-o zi şi am să îmi iau diplome de la toate facultăţile care sunt la mine în oraş. Fără efort. Doar cu şpagă. Erau înainte atâtea câmpuri lăsate în paragină? Cum a venit revoluţia şi a scăpat românaşul nostru la democraţie a început să fure tuburile de irigaţii, capacele de canal, chiar şi unele şine ferate. La fier vechi, frate, să avem noi de un rachiu.

Erau înainte pline satele de copii. Acum a scăzut dramatic şi natalitatea şi numărul de căsătorii. Acum copiii cresc cu bunicii, că părinţii sunt plecaţi pe afară, încercând să le asigure un viitor.

Înainte, vedeai o pizdă doar când te căsătoreai. Sau vedeai un film porno când mai făcea câte unul o noapte de video clandestină. Acum, nu există copil de 15 ani, care să nu fie la curent cu orice mişcă în domeniu. Şi te mai miri că apar comportamente sexuale aberante? Te mai miri ca fetiţa ta face sex anal sau că băieţelul pe care l-ai crescut cu atâtea sacrificii ajunge poponar? Sau că a luat vreun sifilis sau vreo sida? Că blenoragia e banală. Se tratează singur de asta.

Înainte era disciplină. Exista respect. Acum? Să vă mai spun cum e? Înainte nu făcea nimeni atâta scandal când ningea. Şi erau, frate, zăpezi. Ştiţi ce făceau sătenii? Puneau mâna pe lopeţi şi făceau drum. Kilometri întregi. Mi-a povestit mie un moş la cabinet chestia asta. Acum stăm în case şi ragem să vină armata. Tot ce vedeţi în ţara asta s-a construit pe timpul comuniştilor. De la blocuri până la drumuri. Cu sudoarea oamenilor simpli. Cu sângele generaţiei încălţată în opinci. Cu sacrificii. Ca să avem noi de ce să ne batem joc. Am mai fi în stare acum să construim un Transfăgăraşan? Sau o structură gen Porţile de Fier? Un baraj Vidraru? Colac. Cum s-ar întâmpla? Ar face nişte băieţi un studiu de fezabilitate şi ar lua nişte mulţi bani publici drept comision. Apoi ar veni o firmă apropiată puterii, ar încasa multe milioane de euro, tot din bani publici, dar execuţia lucrării s-ar întinde pe sute de ani. Şi toţi vor spune „vom face”, dar „am făcut”, nu. Că avem acum un minister al marilor proiecte. Te umflă râsul, pe bune. E plină doar de zâmbete amare ţara asta.

De acord, înainte era interzis avortul. E mai bine acum, când puştoaice de 14-15 ani au la activ deja câteva chiuretaje? E mai bine acum, când generaţia tânără a dat de droguri? Că alcoolul a ajuns ceva banal. E mai bine acum când vezi fetiţe de clasa a opta bete rangă, borând prin baruri sau făcând felaţii pentru un plic de etnobotanice? E mai bine acum, când generaţia asta pică bacul cu nota 2? E mai bine acum, când nu se găsesc locuri de muncă, când peste tot s-au făcut bănci, supermarketuri, biserici şi farmacii? E mai bine acum, când face unul un kkt de chef şi stă cu muzica la maxim toată noaptea, deşi tu ai un copil care merge la şcoală a doua zi. Şi suni poliţia. Şi vin ăştia şi-ţi spun că n-au ce-i face. Eventual, ăla îi mai şi înjură. Că e el jmecher. Şi când îi arzi o smetcă în bot, te dă în judecată şi are pretenţii de zeci de milioane, că i-ai fărmat râtul ăla cu care guiţă manele. Mişca vreo unul în front când se arăta Miliţia pe timpuri? E mai bine acum, cu atâtea javre pe drumuri? Javre care omoară copii!! Înainte aveau plan la primării. Câţi câini să strângă pe lună. Nu făceai planul, venea tovarăşul prim şi beleai pula, tu primar.

Era înainte atâta corupţie, atâta nesimţire, atâta prefăcătorie? Nu cred. Toate astea pleacă de la lipsa de disciplină. Pe bune, prefer să fie concentrată toată puterea în mâna unui singur om, decât să trăim ca acum,  pe plantaţii, cu o droaie de lideri corupţi, mincinoşi şi incompetenţi. Şi care nu răspund, nici chiar atunci când murim din cauza prostiei lor. Înainte, când murea un copil, se lăsa cu pârnaie. Acum? Fix pula! Vedeai înainte atâţia copii la cerşit? Atâţia copii abuzaţi? Vedeai înainte steagul Ungariei pe clădiri româneşti? Sau demonstraţii pentru autonomie? Sau drepturi ale minorităţilor? Din pulă. Nu-ţi convine, minoritarule, regimul, nu? Vrei tu să vorbeşti limba ta, la mine în ţară, în instituţiile statului, nu? Ia tu de aici oleak de cafteală la Miliţie şi îţi trece. Sau tai-o în patria ta mumă. Aici, noi, românii facem regulile pe orice palmă de pământ. Aşa era, nu? Acum, cum e? E ostracizată o fetiţă care are curaj să poarte tricolorul într-o şcoală, unde românii au ajuns minoritari. E bine, nu?

Era nebuneala asta în sistemul de învăţământ înainte? Erau atâtea schimbări de la an la an? Era predată religia în şcoli, ca acum? Ca să îndoctrinăm copiii de mici, să crească adulţi cu frică de popi, nu cumva să-şi piardă ăştia sfintele cutii ale milei.

Ce s-a schimbat? O chestie fundamentală. Am fost, în comunism, sclavii patriei noastre, acum am devenit sclavii Europei, care nu dă o flegmă pe noi. Ne-am îndatorat la băncile lor, la FMI-ul lor iudeomasonic, ne-au distrus industria, agricultura şi, în general, orice ramură de producţie. Am devenit piaţă de desfacere pentru rebuturile lor. Comparaţi un măr din Germania, vândut nemţilor, cu un măr, tot din Germania, vândut în Europa de Est. Ne-am înrăit, am devenit duşmanii naţiei noastre. În câţiva ani ne vor distruge şi identitatea naţională, valorile noastre româneşti. Mai ales că orice european are dreptul să cumpere pământ în România. Mori de inimă, nu alta. Totul în numele capitalismului şi a economiei de piaţă şi cu largul concurs al celor care ne conduc.

Se răsucesc în mormânt: Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Corneliu Zelea Codreanu şi mulţi, mulţi alţii. Chiar şi Ceauşescu, pe care l-am omorât că a înfometat poporul. Aveţi ce mânca acum? Sunteţi sătui, nu?

Anunțuri

14 thoughts on “Am fost cândva Români!!

  1. La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.

    După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate.

    Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale.

    Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD.
    Arhivele oficiale, coafate în cei 25 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.

    Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
    FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
    După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.

    Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?

    Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.
    Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.
    Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.
    BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR.

    Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro.
    Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

    Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.

    În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale.

    România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.
    În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

    Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.

    De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.

    Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.

    Sursa : http://romanian.ruvr.ru/

  2. Pe ce lume traiesti Vindecatorule? Te rog frumos, tinete de meseria ta si scrie S.F. daca iti place, dar nu mai baga comentarii din astea, te faci de ras. Eu nu pot sa citesc pe cineva care gandeste ca un comunist batran. Uita-te si tu pe criticatac, ca sa vezi cum se abordeaza critica capitalismului azi. Ma ingrozesti!

  3. Mă întreb, e oare vina statului de acum că unii aleg să nu muncească? Mai înainte spuneai că unul n-ar munci pentru 800 lei, că tinde la minimum 2000 lei plus bonuri de masă, dar dacă el n-are nimic de oferit pentru pretențiile lui salariale de ce să le primească?

    Ce-ar fi ca mie, care de mic copil am știut de la tata, un simplu fierar-betonist, că fără muncă și fără carte nu faci nimic, să-mi limiteze statul posibilitățile? Ar fi corect să-mi limiteze statul dreptul de a mânca? Să-mi spună că nu am voie să cumpăr mai mult de un litru de ulei pe lună, când eu am ales să merg la școală, să învăț, să produc la serviciu, să-mi merit salariul? Dintr-o dată să fiu egal cu colegii mei de clasă, care au frecat-o toți anii ăia.

    Oare lipsa educației sexuale de azi nu e din cauza comunismului care a privit sexul ca peun subiect tabu? Dacă părinții lor, crescuți în comunism, de părinți comuniști, ar fi vorbit despre sex cu lejeritate, atunci fetele și băieții poate ar fi intrat în pubertate cu un alt bagaj de cunoștințe privind sexul. Păi dacă tu nu vorbești cu copilul despre sex, normal că el o să vrea să afle, să experimenteze, să reinventeze roata și, evident, să dea greș.

    Atâta timp cât poți să alegi ce să faci cu viața ta, nu e vina statului că tu ai ales prost. Și nici prea plăcut să te limiteze statul.

    (Mulți spun că Ceașescu ar fi vrut un regim ca-n Coreea de Nord, de fiecare dată când vrei să știi cum ar fi fost azi Republica Socialistă România, aruncă un ochi acolo.)

    • Si alienatia asta de azi, calitatea invatamantului, a serviciilor medicale, hotia din banii publici, viitorul copiilor nostri care e luminos doar daca gasesc o slujba buna pe afara, paragina pe care o vedem peste tot, incompetenta liderilor, mizeria in care traim, toate astea nu sunt consecinta impotentei statului? Parerea mea, si e doar o parere, e ca romanilor le trebuie o mana de fier, le trebuie un lider intransigent, care sa-i invete disciplina. Ca, eu unul, m-am lamurit cu democratia.

      • E impotent statul în ziua de azi, dar de bine de rău mai ai o șansă. Chiar tu ziceai, te plângi pe net că dai șpagă, dar nu faci un denunț. Există oameni care au făcut denunțuri? Există. E bine că-s puțini? Nu! Trebuie mai mulți, și trebuie curaj, pentru că e al naibii de greu să iei o decizie între a rezolva simplu, cu plicul, sau să aștepți poate ore vitale pentru sănătatea copilului tău până ajungi la procuror. Acum mai pune pe deasupra și argumentul când statul e atotputernic și degeaba te duci la procuror, că el și doctorul sau profesorul căruia îi faci denunțul fac parte din același sistem.

        Mă mai gândesc că azi poți să dai statul în judecată: te-a mușcat un câine, dai primăria în judecată și câștigi. Ai o taxă auto abuzivă, dai în judecată și câștigi. Puteai să dai în judecată primăria pe vremea lui Ceaușescu? Puteai să îndrăznești, dar mereu era nevoie de o mână de lucru la Canal. Și uite așa înfrângi voința unui popor. 50 de ani comunism a înfrânt voința și judecată, încât azi îți vinzi votul pe o găleată și un litru de ulei. Trebuie mult exercițiu democratic să știi cum să votezi.

  4. Citesc acum o carte despre foametea din 1946 din Moldova, „În gura foametei, Mărturii ale supraviețuitorilor”, de Alexei Vakulovski. Foametea din ’46 a fost din cauza a câtorva lucruri: seceta din anii precedenți, solicitarea lui Stalin ca Moldova să plătească impozite uriașe în produse alimentare și neimplicarea statului comunist moldovean, când a văzut că lumea murea de foame la propriu.

    Țăranii strângeau grâul, statul venea și-l lua. Și nu lua o parte, ci tot, măturau până și podurile caselor. Și au intrat în foamete, de au ajuns până la antropofagism, își mâncau propriii copii, încât faptul că mâncau câini, pisici, cai, guzgani, iarbă, mămligă din rumeguș, nu te mai miră.

    Ce-a făcut bun comunismul pentru ei?

    Pe același subiect mai recomand cartea „Noaptea Foametei”, Larisa Turea.

      • Vreau doar să spun că un stat totalitar nu e soluția problemelor pe care le avem acum și că am fi avut probleme mai multe sau mai grave. Hai să facem un exercițiu de gândire și să ne imaginăm cu am fi fost azi, dacă n-ar fi existat deloc comunism în România.

        Apropo de sex, mi-a povestit taică-miu că pe vremea lui, asta ar fi prin 1975 să zicem, că existau poște, așa cum auzisem și eu de ele pe vremea mea, 1995 să zicem. Poșta e când atunci mai mulți băieți fut o fată, pe rând, unul după altul, în aceeași zi, în același loc, iar fata nu trebuie să fie obligatoriu plătită. În sat la el se întâmpla chiar pe stadion, pentru că era apoape de Căminul Cultural. Am fost șocat, mă gândeam că pe vremea lui nu se întâmplă minunățiile astea din democrația noastră.

  5. O zi buna, este prima intrare pe blogul dumneavoastra sugestiuonata de colega de pe „silavara cald ” dar nu-mi pare rau. Sunt 100% de acord cu parerile si concluziile din articol. O zi buna sa aveti.

  6. Ai vazut filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”?
    Omule, eu nu vorbesc din filme, desi am inceput comentariul cu un film.

    Oda asta adusa comunismului, imi produce un sentiment de scarba, neputinta si ingrijorare, ca oameni asa scoliti ca dumneata, bocesc un asemenea regim.
    Ingrozitor!
    Se pare ca nu prea ai priceput mare lucru, din ce s-a intamplat pe atunci.
    Oh, Doamne! Oh, Doamne!

    Sper ca ati scris articolul sub droguri sau vodca etc. Asa mai ca v-as acorda o circumstanta atenuanta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s