De ce să nu-mi plăteşti tu articolele, Costică?

Parafrazând titlul unui cunoscut şi îndelung dezbătut articol pe care l-am scris la sfârşitul anului trecut, doresc să vă anunţ că am în plan să îmi schimb modul în care voi posta pe aici. Şi articolul la care am făcut referire va apare în curând, chiar dacă l-am şters de pe blog. Urmăriţi evz.ro.

Voi mă ştiţi, nu? Mereu am fost şi continui să fiu un tip sincer în ceea ce scriu. Ţin blogul ăsta pentru a păstra un contact permanent cu voi, cei care mă citiţi. Respectul meu faţă de voi nu cred că e pus la îndoială de nimeni. În ciuda limbajului, uneori prea dur, postările mele vă prezintă adevărata faţă a României şi, dacă vreţi, adevărata faţă a sistemului sanitar. Fără cosmetizări, fără kilograme de farduri, care să mascheze hidoşenia societăţii în care trăim. Scrisul, pentru mine, nu e niciodată uşor. Scrisul, aşa cum îl văd eu, nu se adresează oricui. Scrisul, aşa cum mi-l doresc eu, nu poate fi decât împărtăşit cu oameni care-l pricep, cu oameni care sunt în stare să judece dincolo de fraze, cu oameni care au o anumită cultură, o anumită constanţă în ideaţie. Tocmai pentru categoriile astea scriu eu. Tocmai aceşti oameni beneficiază din partea mea de un respect maxim. Şi îmi doresc tare mult să-i ţin lângă mine.

Din păcate, tot scrisul, cunoscut ca fiind asumat, poate aduce o mulţime de reacţii negative. De acord, astea vin la pachet cu reacţiile pozitive. Însă trebuie să fac o diferenţiere. Una e o reacţie negativă din partea unei persoane care are o judecată corectă, bazată pe argumente şi alta e o reacţie din partea unor agramaţi, care nici măcar nu ştiu să se exprime corect în limba română. Una e să fiu combătut de intelectuali şi alta e să fiu înjurat de Costici.

Sunt de acord că articolele mele au o mare încărcătură emoţională, tocmai pentru că exprimă realităţi nedrepte, tocmai pentru că am curaj să pun degetul pe rană. Sunt de acord că nu toată lumea mă aprobă. Sunt de acord că unii mă urăsc. Sunt de acord că există sclifosiţi care roşesc la orice cuvânt mai dur. Sunt de acord că mulţi sunt zmei doar pe net, în viaţa reală fiind de fapt sclavii penuriei care le guvernează existenţa. Sunt de acord că pot fi perceput arogant şi antipatic. Însă trebuie să fiţi de acord cu mine că marea majoritate a populaţiei acestei ţări nu e mulţumită de modul în care trăieşte.  În fiecare zi statul îşi bate bate joc de noi. Eu am curaj să iau atitudine aici.

Ştiţi foarte bine că vă povestesc crâmpeie din activitatea mea de cabinet. Nu fac asta pentru a mă lauda, pentru a vă arăta cum mă cred eu Dumnezeu. Nu! Fac asta pentru a vă atrage atenţia asupra faptului că nu putem fi europeni câtă vreme mai trăim în evul mediu.

Nu scriu pentru a fi înjurat de Costici. Nu scriu pentru a deveni ţinta urii pe care o mare parte din populaţie o are pentru corpul medical. Nu scriu pentru ca imaginea mea şi calitatea mea de om să fie terfelite de nişte neica nimeni. Nu scriu pentru analfabeţi, domnişoare de pension, sclifosiţi, încuiaţi, calici plini de drepturi şi alte asemenea reziduuri umane, într-un cuvant Costici. (nu că numele de Costică nu ar fi onorabil)

Scriu pentru oameni care gândesc. Scriu pentru oameni care, atunci când nu sunt de acord cu mine, au capacitatea intelectuală de a mă combate inteligent. Scriu pentru cei care s-au săturat de nesimţire, minciună, vrăjeală. Scriu pentru cei care încă mai cred că ţara asta ar putea oferi un viitor copiilor lor. Scriu pentru cei care mă consideră reprezentativ pentru generaţia lor. Scriu pentru cei care rezonează cu ideile mele dar nu au curaj să le afirme, pentru a nu avea dificultăţi pe la locurile de muncă. Scriu pentru cei care iubesc cuvântul scris. Scriu pentru cei care au curaj să se strângă sub o idee. Şi mai scriu pentru mulţi alţii. Din păcate, voi cei care mai aveţi bun simţ, decenţă, cultură, inteligenţă sunteţi puţini. Eu vreau să vă fidelizez. Vreau să vă ofer un spaţiu neinvadat de Costici.

De aceea, dragi prieteni, vă propun ca anumite articole, cele mai spumoase, mai şocante, mai dureroase prin sinceritatea lor, să fie accesibile doar cu plată. E primul pas pentru a curăţa spaţiul virtual care îmi şi vă aparţine. E primul pas pentru a ne coagula într-un club select de intelectuali. E primul pas pentru a ne proteja de „neolitici”. Şi dacă aceşti Costici mă sau ne vor înjura, măcar să o facă pe banii lor, nu gratis, aşa cum cred că li se cuvine totul în ţara asta.

Aştept reacţia voastră la propunerea asta. Aşa cum sunt eu sincer cu voi, vă rog, fiţi şi voi sinceri cu mine.

Anunțuri

5 thoughts on “De ce să nu-mi plăteşti tu articolele, Costică?

    • Asta e si ideea. Sa pot schimba ceva in comunitatea de care ma ocup. Si daca, datorita mie, voua cititorilor, un bunic va putea beneficia de un ajutor pentru medicamente, un copil va avea o haina mai calduroasa, o bunica nu se va mai gandi, macar pentru o zi, la ce o sa puna pe masa nepotilor ei, inseamna ca nu degeaba traim pe planeta asta. Nu imi fac iluzii ca voi putea face foarte multe dar e macar un prim pas.

  1. Buna ziua,
    In primul rand as vrea sa va spun parerea mea despre articolele dvs. Nici nu mai stiu cum am ajuns la blogul dvs, cred ca din blog in blog 🙂
    Nu am citit cartile dvs dar e in plan sa o fac (am un bebe micut si am reinceput recent sa citesc, asa ca sunt sperante). Articolele dvs in care povestiti despre dispensar mi separ absolut geniale. Sunt naturale, sunt adevarate, sunt palpabile, sunt un crampei din realitatea din care (din pacate, din acest punct de vedere) traim. Scrise din scaunul medicului sunt de nepretuit, caci parerile vin aproape intotdeauna de la pacienti, de la medic foarte rar vedem feedback.
    Asa cum bine ati punctat, limbajul uneori dur face ca aceste articole sa nu fie gustate de toti, si poate nici nu trebuie. Acum, ideea de a viziona anumite articole contra cost cred ca nu e rea in sine, dar sansele sunt ca acei Costici sa nu plateasca in veci nimic pentru a citi, mai degraba cei care va apreciaza munca ar face asta. Asta e din seria ca au pe cine injura si moca, e plin de bloguri.
    Pe de alta parte, chiar vroiam sa va intreb daca nu ati putea mentiona undeva pe blog un nr de cont unde cine doreste sa faca donatii pentru dispensar sa o poata face. Mi se pare extraordinar ce faceti si cred ca toti am putea (ca sa nu scriu ar trebui, caci de fapt statul ar TREBUI sa faca ceva…) sa ajutam.
    Cu respect, viviana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s