Nu mă mai vând.

Bun. M-am trezit dimineaţă cu o mare nerăbdare. Am aşteptat toată săptămâna ziua asta de vineri. Zi în care mă duc la sală, bat o oră la sacul de box, apoi merg la magazinul meu preferat, îmi cumpăr o ladă de bere pragheză şi după aia mă duc acasă să mă apuc de scris.

Mi-am făcut cafea, mi-am aprins un Davidoff şi am deschis Blackberry să văd ce mai spune lumea pe facebook, pe mail şi pe blog. Ştiţi că eu sunt un tip sensibil şi impulsiv. De asta am rezonat cu comentariul unei domnişoare studente la medicină, comentariu pe care îmi voi permite să-l afişez mai jos.

Da, dragii mei, s-a dus naibii ideea mea. Nu mai percep nici o plată pentru articolele mele. Rămân conturile pe aici, vorba lui Lepka, un bun prieten, pentru DONATE. ( în caz că doreşte cineva să facă asta )

Nici cu bani, nici fără bani nu voi schimba ceva. Dar nu vreau ca persoanele care se bucură de scrierile mele să renunţe la mine din cauza banilor. Ştiu cum e să îţi doreşti ceva şi să nu-ţi permiţi. Şi, vorba unui cititor de pe facebook: „ De ce totul trebuie să se rezume la bani?” Corect.

Vreau însă să înţelegeţi ceva: nu mi s-a urcat scrisul la cap, nu trăiesc cu impresia că sunt mare inţelept, nu cred că sunt mare vedetă. Pe bune. Am crezut că e o idee bună. Poate că e. Dar nu în România asta, nu acum, nu cu riscul de a dezamăgi o mare parte a celor care mă urmăresc.

“Atunci cand am vazut ideea pentru prima data, mi s-a parut foarte buna, pentru ca este intr-adevar obositor si suparator sa vezi cum toata ziua “Costicii” se baga si ei in seama. Totusi, ca studenta, nu imi permit sa platesc pretul articolelor.

Nu generalizez, dar am gasit blogul pe la un coleg [tot de la medicina]. Nu zic, ca sunteti “o mare inspiratie pentru studentii la medicina”, insa mie mi-au placut postarile, punctele de vedere, povestirile din dispensar. Poate e un loc de inspiratie pentru noi astia mai mici. Si poate nu sunt singura in aceeasi situatie.

Imi pare rau, ca nu va voi mai putea citi.”

Anunțuri

2 thoughts on “Nu mă mai vând.

  1. sunt primul care se bucura ca a fost vorba doar de un experiment, ca era doar un puseu de constiinta libera, ca ideea de armonie in comunitate doar a fost pusa la incercare si atat… asa ca ti-am cerut din nou prietenia pe facebook.
    mai demult.. un nene care inca mai crede ca scrie SF (desi are nevoie de consiliere NASA pentru toate tampeniile scrise pana acum – vezi ultimul anunt facut de baietii astia in legatura cu scriitorii de SF) mi-a zis ca-s cioban… ma rog, in lumea lui fantasmagorica credea ca merit un apelativ prin care el SA INTELEAGA lucruri care la prima vedere ii scapau, si prin care SA FIE INTELES de catre cei din jur… atunci cand cauta sa-i mai intoxice cu cate un articol plictisitor (in care pleca de la o chestie si uita sa inchida „bucla” – ca si acum, in Argos)… ei bine.. acest nene nu suporta (si nu suporta nici acum) pareri diferite (e gargara backgroundul in domeniul SF, gagiul l-ar fi ars pe Giordano Bruno inca odata – daca ar fi avut ocazia) imbatrabeste nasol (la fel ca dinozaurul timisorean… si nu numai, ca lista nu-i chiar scurta) si cauta sa-si faca soclu, cu alte cuvinte… un fel de sistem propriu de valorizare a scrierilor din domeniul caruia el chiar crede ca-i apartine… da indicatii noilor generatii.. CE SA APRECIEZE 🙂 te cocoseaza rasul, nu alta! si el vrea sa-si vanda cuvintele… si are afaceri cu oameni care ii sustin parerea… SI LUI i-am zis ca n-o sa reuseasca (si n-a reusit decat sa traiasca la limita inferioara a decentei – vizaci de energia consumata)… asa ca ideea unui nou-venit de a vinde ceva e doar reciclarea ideilor altora… pare cool si nou, si te simti ca un atom excitat in cautarea unei noi stari de echilibru… cu electronii zumzaind si frecandu-se pe orbitali.. absorbind si degajand energie. dar energia asta de unde provine? nu din comunitatea atomilor inconjuratori? nu din nevoia lor de noi stari de echilibru?… capeti energie de la Soare? din miezul fierbinte al galaxiilor indepartate? da’ daca suferi un proces de transmutatie? daca exista pericolul ca energia degajata sa se datoreze faptului ca ti-a sosit timpul de injumatatire? daca dupa aceea ramai mai mic si mai sarac?…
    cum iti ziceam… trebuie sa fim ceea ce suntem… si eu inca mai cred ca sunt barbat si recunosc ca POATE m-am pripit… poate era cazul sa astept sa-ti treaca euforia, POATE nu trebuia sa dau unfriend pe facebook… inainte de a astepta sa mai treaca o noapte peste tine! asa ca mingea este din nou in terenul tau!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s