Omorâm câinii sau omorâm Mioriţa?

Înainte de a-mi sări în cap tot felul de opărite cu pizda franjuri, tot felul de găozari posesori şi de penis şi de ciclu menstrual, tot felul de „femei independente”, tot felul de imature afectiv, tot felul de divorţate sau părăsite, vreau să vă spun că sunt împotriva omorârii câinilor vagabonzi. Am avut o perioadă de rătăcire, alimentată de televiziunile care au prezentat uciderea unor copii de către haite de javre, când m-am gandit, la modul cel mai serios, să-mi aloc o oră pe zi pentru a face „curăţenie” cu verde de Paris. Pe atunci, singurul lucru care m-a făcut să îmi păstrez raţiunea a fost faptul că există numeroşi oameni ai străzii, care, împinşi de foame, ar fi putut „servi” accidental din carnea amestecată cu otravă. Mi se rupea mie că umpleam oraşul cu hoituri de câini, dar să am pe conştiinţă oameni, aşa scursori cum sunt, nu puteam să accept. Cu timpul, lucrurile s-au mai sedimentat în gândirea mea şi am înţeles, la rece, fără pasiuni nejustificate, că săracii câini nu au nicio vină. Ei îşi urmează instinctul natural de supravieţuire. Se adună în haite, stau pe lângă locuri cu mâncare, fac pui şi îşi apără teritoriul. Ca orice animal sălbatic. Nu ei sunt de vină că oamenii, în mizeria şi jegul lor cronic, acceptă această coabitare.

De fiecare dată când s-a propus soluţia extremă au sărit tot felul de apărători ai animalelor, care susţineau sus şi tare: „ Cine ne dă nouă dreptul să ucidem? Că suntem creştini, cu frica lui Dumnezeu.” De acord, pe bune. Păcat că sunteţi creştini numai când situaţiile vă convin, prefăcuţilor. Când bârfiţi, când înjuraţi, când vă încălcaţi cuvântul, când minţiţi, când furaţi statul sau vecinul, când vă bucuraţi de răul altuia, când mergeţi la curve, când vă futeţi, doamnelor iubitoare de animale, cu alt tip decât ăla ce-şi spune soţul vostru, când faceţi toate astea şi multe altele nu sunteţi creştini? Atunci nu vă vede Dumnezeu? Sau, nah!, aşa suntem noi, păcătoşi. Lasă că mergem duminica la slujbă, facem sute de cruci, dăm ceva bani la părinte, facem nişte mătănii şi gata, sutem imaculaţi. Ni se iartă păcatele. Vedeţi că puneţi botul la vrăjeala asta ieftină întocmai cum o matroană pune botul pe un gland hipertrofiat când îşi începe ziua de lucru? Numai că aia suge pula primind bani, pe când voi o sugeţi dând bani. Când o să vă intre în capul ăla sec că Îl doare pe Dumnezeu fix în cur de locaşurile astea corupte? Când o să vă daţi seama că o faptă bună, o mână întinsă unui suferind, o lingură de mâncare dată unui om flămând, un ajutor dat celor în nevoie, toate astea făcute fără a cere ceva în schimb au o mai mare valoare în ochii Lui decât un teatru jucat pe bani în clădiri impunătoare, reci, pline de cruci, dar lipsite de Slava Sa? Niciodată, aşa-i? O să ne întâlnim noi la judecata de apoi şi o să vedem care va lua liftul spre rai şi care va lua metroul spre cazane. Să nu spuneţi că nu v-am atras atenţia asupra acestui aspect, când eu voi cânta la harpă pe un nor alb şi voi vă veţi prăji ca peştele în tigaie, numai că în loc de ulei veţi beneficia de infama smoală.

Bun. După cum ziceam, nu câinii sunt vinovaţi pentru haosul de pe străzi ci debilii ăştia care îi hrănesc pe la scările de bloc, oligofrenii ăştia care eludează legea, adoptând bietele animale şi apoi dându-le drumul din nou pe străzi. Animalele astea au dreptul de a trăi în condiţii decente. Nu trebuie bătute, schilodite, înfometate, lăsate pradă paraziţilor şi bolilor. Sau ucise. Noi, creştinii, oameni „cu frica lui Dumnezeu”, trebuie să ne ocupăm de problema asta într-un mod civilizat. Din ce ştiu eu, există o lege prin care admnistraţiile locale sunt obligate să-i strângă de pe străzi. Mai sunt, aceste administraţii locale, obligate să-mi asigure mie, cetăţean, siguranţa pe străzi, iluminat public, curăţenia în oraş, apă caldă şi căldură, apă rece, accesul la servicii medicale, şcoală şi multe altele. Din păcate, ceea ce nu înţeleg aleşii de azi şi de mâine este faptul că ei sunt puşi de mine, cetăţeanul, acolo ca să se asigure că îmi merge bine, ca să mă protejeze, nu ca să le crească lor conturile şi burţile. Dar nu-i problemă. Merge şi aşa. Românii, în prostia şi limitarea lor, acceptă orice. Că odată ne facem că le tăiem ajutoarele sociale, odată ne luăm mâna câteva săptămâni de pe naţia asta asistată, odată închidem ţeava publică prin care le picurăm trei lei, că gata, i-am calmat. Nu mai îndrăzneşte să mişte nimeni în front. Naţie de asistaţi şi jegoşi. S-a oprit apa caldă la mine în bloc câteva zile. A făcut cineva circ, în afară de mine? Neam. Am sunat în draci pe la cei responsabili şi a trebuit să-i fut la cap, să-i ameninţ, să-i înjur, ca să vină să repare avaria. Mulţi dintre locatari nici habar nu aveau că nu e apă caldă. De ce? Că nu folosesc, de aia. Românii nu se spală, nu citesc, stau fără dantură în gură, stau năclăiţi la cur, dar au numai drepturi. Trăim pe un munte de jeg, atât în exteriorul cât şi în interiorul nostru, dar judecăm pe alţii. Pe noi nu ne judecăm, că, deh, suntem perfecţi.

Am fost la un câcat de piaţă, însoţind pe cineva să cumpere nişte carne. Că aşa e sloganul. Cumpăraţi din piaţă de toate, că sunt naturale. De parcă mai e ceva natural în ziua de azi. Cumpăraţi din piaţă mâncare, da? Nu aveţi nici un control asupra modului în care au fost crescute plantele sau animalele din care îngurgitaţi voi. Absolut nici unul. Dar urlaţi la medici că vaccinurile sunt toxice. Ştiţi voi, băh incompetenţilor, ce kkt de azotat sau alt ierbicid a folosit ţăranul ăla pe câmp? Din pulă. Ştiţi voi ce efecte pot avea, în ani de zile, toate substanţele astea pe care vi le băgaţi în corp, substanţe din semipreparate, din mezeluri, din conserve, din sucurile astea de kkt din comerţ? Habar nu aveţi. Nu ştiu nici eu. Dar voi ştiţi că vaccinurile „cauzează” autism sau cancer după 20-30 de ani de la administrare. Şi vă feriţi de ele ca de dracu. De mâncare de ce nu vă feriţi? În fine. Deci, am fost în piaţă. În faţa unei măcelării erau cinci câini vaganbonzi. De ce? Că primeau mâncare de acolo. Unul dintre ei a împins tupeul atât de departe încât a intrat până în magazin. Cand i-am zis vânzătoarei că nu e normal mi-a replicat că sunt un om hain, cu suflet negru, că nu mi-e milă şi mie de căţelul ăla? Ba da, debilo, mi-e milă să-l văd pe străzi, dar aşa cum nu pot accepta să manipulezi carnea cu mâna pe care ţi-ai băgat-o la pizdă când te-ai pişat, tot aşa nu pot accepta să-mi vinzi un produs alimentar într-o incintă jegoasă, cu purici, păr de câine şi cine ştie ce alţi microbi. Tot eu sunt ăla cretin, nu? Am plecat de acolo, lăsând lumea, normal, să cumpere şi să mă bârfească.

În parcarea de la mine de la bloc sunt, normal, câţiva câini. Şapte la număr. De diferite dimensiuni şi culori. În principiu nu muşcă, dar îi mai apucă uneori nebunia şi se mai iau de oameni. Abia am reuşit eu într-o seară să scap nişte fetiţe de liceu, care au avut ghinionul să-i deranjeze nu ştiu cu ce. În fine. Mă gândeam cine plm îi hrăneşte, de freacă toată ziua menta prin parcarea blocului, că babele de la bloc, de gura mea, nu îndrăznesc. Astăzi mi s-a lămurit misterul. Dintr-o maşină a coborât o doamnă. A deschis portbagajul. A scos o plasă mare cu resturi de mâncare. Oase, carcase de pui, nişte salam. A aruncat toate astea pe jos. Câinii s-au repezit la festin. Eu am îndrăznit să deranjez purtătoarea sau putoarea asta de vagin.

– Doamnă, nu vă supăraţi, eu locuiesc la blocul ăsta. Îmi parchez maşina aici. De multe ori vin noaptea acasă şi trebuie să mă feresc de javre, că nu avem lumină pe stradă. Să ştiţi că mă deranjează faptul că hrăniţi câinii ăştia. Faceţi mizerie şi, datorită dumneavoastră, nu vom scăpa în veci de ei. Vedeţi? Asta neagră are pui. Când va făta, să vedeţi atunci agresivitate. Dacă îi iubiţi aşa mult, adoptaţi-i pe toţi, luaţi-i acasă şi aveţi grijă de ei. Nu locuiţi aici, dar faceţi mizerie la scara mea de bloc. Să ştiţi că nu-mi convine, doamnă, şi sunt nevoit să vă rog foarte ferm să încetaţi cu practica asta.

Vedeţi? Pot fi politicos. Pot fi civilizat într-o societate plină de nesimţiţi.

– Poftim? Te iei de mine, golanule? Chem poliţia. Nu ţi-e ruşine?

– Doamnă dragă, nu v-am înjurat, nu v-am spus nimic golănesc, deşi mă pricep. Vă rog frumos doar să nu mai veniţi pe aici să hrăniţi câinii ăştia. Şi vă mai rog să-i luaţi cu dumneavoastră dacă vă plac aşa mult. Legea vă permite să îi ocrotiţi. Nu v-am văzut să veniţi să strângeţi rahatul după ei.

Asta ia foc. Mă face în toate felurile.

– Doamnă, v-am memorat numărul de la maşină. O singură dată dacă vă mai văd pe aici cu resturi de mâncare, aveţi cuvântul meu că veţi suporta nişte mizerii nasoale din partea mea.

Hoaşca asta, nimic. Cu sânge-n trompă ea. Îşi sună soţul. Îi spune să vină la ea, că un golan o agresează. Eu nu plec. Chiar sunt curios să-l văd pe zmeul zmeilor. Îmi aprind o ţigară. Scot din buzunar şi o petardă. Îi dau foc. Pocneşte. Câinii au zbughit-o. Asta se înroşeşte de nervi. Eu jubilez. Apare El. Într-un kkt de maşină de la nu ştiu ce firmă de doi lei, producătoare, normal, doar de adaos comercial. Genul de „şmecher” cu maşina firmei. Vai de pula lui, obosit, înglodat în datorii pe la bănci, semianalfabet, dar cu tupeu. Vine la ea. Discută în şoaptă. Îl privesc. Mai slab ca mine cu vreo 30 de kile. Genul care joacă table sau şah. Nicidecum vreun atlet. Eu am atâţia ani de box încât sunt conştient că-i pot lăsa sechele grave dacă îl lovesc. De asta vreau să evit conflictul fizic. Chiar sunt curios ce o să-mi spună. El nu prea era bucuros de o ceartă cu mine, dar nu se putea face de rahat în ochii consoartei, că pa pizdă vreo două luni. Îl abordez primul.

– Domnule, vă asigur că, indiferent ce v-a spus doamna, eu nu am înjurat-o şi nu am agresat-o în nici un fel. Am rugat-o politicos să nu mai facă mizerie pe la blocul ăsta şi să nu mai hrănească javrele. Nu ştiu ce a înţeles ea.

– Băi pulă, dacă te iei de nevastă-mea îţi scot dinţii.

Mă buşeşte râsul. Îl iau mai tare.

– Eşti muist de te exciţi aşa în faţa mea? Ia-ţi paraşuta şi dispari de aici. Asta până nu te violez, băi sărăcie.

Ăsta se îndreaptă spre mine. Încearcă să-mi ardă un croşeu. Fac o eschivă ca la sala de box şi-i pun piedică. Cade cu mecla într-o baltă. Râd ca un apucat.

– Ţi-a ajuns, Rambo? Ia-ţi sifilitica asta de nevastă şi du-te dracului la mizeria ta de casă. Să ştii că am vorbit serios. Data viitoare îţi fut femeia în cur, la modul serios, dacă se mai repetă situaţia de astăzi.

Şi uite aşa mi-am început ziua. Să presupunem că era o femeie în locul meu sau un bătrân care, ca şi mine, iubeşte curăţenia şi urăşte puricii şi rahatul de câine în scara de bloc, în parcări, în parcuri, pe spaţiile verzi. Ce făceau ăştia doi cu altul sau alta? Vine zăbăloasa aia cu maşina, de prin alt cartier, să hrănească javre la mine la bloc. De ce plm? Să nu facă mizerie la ea la bloc? Plm. Habar n-am. Data viitoare o cotonogesc, pe bune.

Ne complacem în mizerie, în prefăcătorie, în minciună şi răutate, dar avem pretenţia să fim respectaţi. Avem pretenţia să fim trataţi ca oamenii prin spitale sau prin Europa. Nu o să se întâmple asta niciodată. De ce? Pentru că nimeni nu dă doi bani pe tine pe afară când aude că eşti român. Şi nimeni nu dă o ceapă degerată pe tine prin spitale când te vede calic, jegos, rupt în cur, dar plin de drepturi, tupeu şi cunoştinte medicale. Situaţia se schimbă doar dacă aşa zisele tale cunoştinţe medicale vin din portofel. Doar aşa putem avea parte de respect: cumpărându-l. Nu vă indignaţi. E realitatea. Aşa trăim. Spuneţi că societatea e bolnavă, nu? Şi din ce e alcătuită societatea dacă nu din fiecare dintre noi? Noi toţi suntem bolnavi. Şi copiii noştri vor fi la fel. Şi ei vor alcătui o societate în care nu există opinie publică, în care nu există decât vrăjeală, hoţie şi prefăcătorie. Şi ei, la fel ca noi, vor permite orice oricui. Vor permite politicienilor să le pună impozit şi pe mărimea coaielor sau lărgimea vaginului, vor permite popilor să-i jăcmănească în numele unui Dumnezeu absent de ceva vreme, vor permite doctorilor să-i trateze ca pe vite, vor permite poliţiştilor să facă abuzuri, vor permite jaful la scară mare. Şi toate astea fără să spună nimic. Cel mult, vor comenta pe facebook sau pe cine ştie ce kkt de reţea va fi pe atunci. Toţi se vor indigna, ca şi acum, doar pe internet. Şi ce e de făcut? Să aud soluţii de la voi, cei care aţi reuşit să citiţi până la final, văzând dincolo de limbajul meu de bordel. Cu ce dracu să ne vaccinam, ce tratament să inventăm împotriva maladiei ăsteia care ne macină de câteva zeci bune de ani? Rămâne emigrarea singura soluţie? Oare trebuie neapărat să ne alungăm copiii de acasă? Sute de ani am fost sclavi sau vasali. Libertatea pentru poporul ăsta a fost doar accidentală. Uitaţi-vă ce se întâmplă în zilele noastre, când adevaratul guvern este FMI-ul şi adevăratul factor de decizie în politica, atât externă cât şi internă, a României este SUA. Credeţi că ăstora le pasă de noi? Când am fost iobagi, am rezistat pentru că exista atunci ceea ce nu există azi: solidaritate umană, mândrie naţională şi speranţă. Astăzi nu mai avem nimic din toate astea. Vindem tot pe câţiva arginţi. Hai să omorâm dracului mioriţa asta fatalistă şi puturoasă, că ne aduce numai sclavie şi mizerie.

 

 

 

Anunțuri

24 thoughts on “Omorâm câinii sau omorâm Mioriţa?

  1. Este si asta un motiv de dezbinare si conflict. Indivizii astia „iubitori”is de fapt mizerabili si jegosi, pe langa altele. Intr-o zi -tot la bloc- puneam gard viu pe langa aleea care departe geamurile noastre de la parter, de alee. Vine o… (cum ii zici tu) si ne zice: vai ati pus gard viu? si acuma unde se caca catelul meu? M-a lovit cu paru-n cap cand au auzit. Si ii spun ca nu e normal ca sa suportam noi, cei de la parter, putoarea si mizeriile cainelui ei. Ca noi am pus flori si ca de fiecare data cand le sapam sau le udam dam peste cacatii lor, la care „javra” imi spune ca sunt mici cateii si nu fac mare mizerie si ca trebuie sa se cace undeva. Era foarte revoltata iar eu, cand am vazut ce tupeu are mi s-a suit sangele in cap si normal ca si eu am dezlegat „cateaua si mi-am dat drumul la vocabularul maidanez( ca sa vorbesc pe limba ei). Culmea e ca vecinii se uitau la mine mai urat decat la ea si nici unul nu a zis nimic. Dupa ce au plecat „javrele” , normal ca au comentat. Spiritul civic, curajul, solidaritatea, nu exista.

  2. Hm….eu cred ca asa cum exista astia care-i hranesc ar trebui, logic, sa existe si aia care-i starpesc.Unde naiba sunt? Au emigrat chiar toti?
    Nu stiu de ce nimeni nu face nimic( ma rog, stiu de mine, nu sunt in stare sa caut otrava si am o oaresce retinere sa ucid cu mana mea cu toate ca haitei care era gata sa ma atace intr-o seara chiar ca i-as duce furadanul, fara niciun sentimentalism de 2 lei) dar acum pe bune, daca stam doar sa ne lamentam si sa ne certam cu nebune hranitoare de javre nu e deloc eficient.

  3. Felicitări, domnule doctor! Dureros de adevărat.
    În spatele blocului unde locuiesc, este o parcare de o sută și ceva de locuri, care-i și spațiul de promenadă al micilor javre…scoase, de ”mămici”, să se ușureze ”copiii”.
    Venind seara acasă, oricând există posibilitatea să ”botez” micile movilițe….urmele trecerii …”puilor mamei”.La rugămintea locatarilor, de a nu mai veni la wc, în parcarea noastră, o DOAMNĂ a răspuns că, nu are unde-și duce patrupedul, în fața blocului unde locuiește, fiind asfalt. La sugestia de a veni cu o măturică, să nu lase mizerie, s-a ofuscat….foc și pară că, ea nu este vidanja.
    Așa că, lady are miros de flori și nouă ne miros pingelele…nu a flori..:(

  4. „După cum ziceam, nu câinii sunt vinovaţi pentru haosul de pe străzi ci debilii ăştia care îi hrănesc pe la scările de bloc, oligofrenii ăştia care eludează legea, adoptând bietele animale şi apoi dându-le drumul din nou pe străzi.

    Culmea e ca „oligofrenii” de care zici tu aplica exact ceea ce recomanda OMS intr-un studiu privind controlul populatiei canine, atunci cand aceasta depaseste un anumit prag: sterilizarea si returnarea in teritoriu. Am pracurs acest studiu si alte cateva mai demult, datele, rationamentele si concluziile mele le-am adunat aici: http://mihai.papuc.org/2011/11/eutanasiere-vs-sterilizare-caini/

    Una peste alta, problema cainilor vagabonzi nu se va rezolva niciodata fara o conceptie unitara. Atata timp cat badea Gheorghe de la Suleasa din deal are o catea productiva, el marita doi – trei catei, dar tot mai ramane cu destui. Si pentru ca nu poate sa creasca o turma de caini, are doua variante: ori ii duce si-i ineaca in cel mai apropiat parau, ori ii duce frumos in oras cand mere la targ si ii lasa pe langa o ghena, acolo stie el ca o sa se gaseasca cineva sa aiba grija de ei.

    Partea cea mai interesanta este totusi urmatoarea: cainii vagabonzi sunt niste afaceri extraordinare pentru administratiile locale. Urmariti numai ce s-a intamplat in capitala dupa moartea lui Ionut, cati bani au castigat niste firmulite de apartament din toata smecheria. Noi stam ca prostii sa ne certam ce-i mai bine de facut cu cainii comunitari, iar ei castiga o gramada de bani.

  5. Foarte dureros intradevar,dar eu zic ca e o chestie de cultura, de educatie. In alte tari, de exemplu in Spania ,toata lumea care are caine are maturica, faras , sac de gunoi si manusa si aduna mizeria facuta de catel.Pe cand la noi haos frate. Asa stie si asa ii place romanului cacat pe sub geam , in gradina ca doar e greu sa iti iei o manusa si un sac menajer si sa aduni fecalele animalului Asa ca solutia nu e sa plecam din tara , solutia e sa ne trezim sa punem mana sa citim codul bunelor maniere, sa mai stam 7 ani pe la parinti (daca mai avem) sa ne civilizam oameni buni! Asta ne lipseste civilizatia si bunul simt!. Si badea Gheorghe de la tara e de un milion de ori mai civilizat si mai curat decat acesti „iubitori de animale” de la oras care isi plimba javrele pe sub geamuri, prin parcari, prin parcurile pentru copii( chiar daca la intrare in parc scrie mare si clar „Accesul animaleleo interzis”), daca deschizi gura sa zici ceva te face cu ou si cu otet si decat sa cazi in gura lor te iei frumusel si iti vezi de drum.Eu am o fetita de 9 luni si o scot la plimbare in fata blocului sau in parc ,si sunt foarte suparata ca e plin de caini respectiv de capuse, iar in fata blocului am un vecin cu un ciobanesc german fara bornita si daca i-am zis sa faca ceva ca mi-e frica sa nu atace a zis :” Dar ce treaba ai ca doar cainele nici nu te-a bagat in seama” asa ca am sunat la politia comunitara sa vina sa ii spuna ei sa ii puna cainelui bornita. Au venit aia i-au dat amenda dar degeaba a doua zii la fel. Si ce sa ii faci? Sa omori cainele? Nu e el vinovat ca stapanul sau e un inconstient dobitoc.Drept urmare ies cu copilul cand pleaca el cu cainele. Asa ca solutia nu e sa plecam din tara , solutia e sa ne trezim sa punem mana sa citim codul bunelor maniere, sa mai stam 7 ani pe la parinti (daca mai avem) sa ne civilizam oameni buni! Asta ne lipseste civilizatia si bunul simt!

  6. Sigur, n-au ce cauta pe strada. Si toata admiratia pentru ceea ce faceti si modul cum ginditi, cu un mic regret: faptul ca in mod accidental nu va numarati totusi printre cei asemanatori cu dvs, e drept putini la numar, care daca nu dau cite ceva de mincare ciinilor astora, le arunca totusi o vorba buna sau o mingiiere. Pentru ca ei n-au nici o vina ca se afla acolo si ar fi fost maret daca un om ca dvs. ar fi zis mai degraba nu pizde zdrentuite, gaozari, imaturi afectivi si alte dulceturi ci puneti mina dracului de salvati ciinii, pisicile, oile, vacile, porcii, padurile, stratul de ozon, fara sa uitati bineinteles in primu si primu rind de copii, batrini, tineri si ce mai ramine, ca uite asa vrea muschii mei de medic cu gura mare si nervii in pioneze.

    • 🙂 nu e treaba mea sa salvez animalele, treaba mea e sa salvez oamenii. Animalele trebuie salvate de cei in drept sa faca asta: administratiile locale, platite din bani publici, si nenumaratele ONG-uri si fundatii de profil. Eu nu am zis ca-mi plac animalele, nu sunt iubitor de animale. Mai cred ca acestea nu au ce cauta prin orase, libere pe strazi. Sunt atat un pericol, in haite, cat si un focar de infectii si parazitoze. Limbajul meu se adreseaza tuturor nesimtitilor si jegosilor care confunda orasele cu wc-uri publice. Eu unul m-am saturat de jeg si de drepturile calicilor.

    • N-are bre ce sa le faca, aia nu sunt cainii nimanui, au stapani care-i hranesc. Ce mangaiere? aia nu sunt maidanezi, sunt dresati sa fie fiare, pe strada publica.Il aprob pe vindecator, stie ce vorbeste.

  7. eu nu iubesc deloc animalele. si nici plantele. sunt speciist. („Speciismul este ideologia care face sӑ parӑ drept normalӑ și naturalӑ exploatarea și discriminarea membrilor altor specii.”) asa ca pana nu ma extermina careva… o sa continui sa discriminez la gramada, animale si plante, sa le oparesc, sa le tai, sa le mananc, in virtutea preferintei mele pentru IUBIREA MEMBRILOR SPECIEI MELE.
    a, nici alienii nu-mi plac… asa ca nu insistati!

  8. Total de acord cu acest punct de vedere. Ce iubitori de animale sunt astia care ii tin pe strada. Ai animalul tau, ia-l in casa ta. Ofera-i conditii. Cum adica sa iti cresti cainele pe strada???? Pui in pericol pe toata lumea. Ala stie ca are un stapan si ii apara „teritoriul”. Pentru cateii luati de hingheri, sunt vinovati idiotii care i-au adoptat si abandonat pe strazi. Care ii hranesc si ii dreseaza „de paza”, dar pe terenul public.. De nu mai trece nimeni prin oras. Ce mai, e o nebunie. Fara solutie din pacate.

  9. Amuzant articol, realist, ironic, dar si putin fatalist… insa dincolo de mitocania zoofililor care probabil au facut transplat de creier maidanez vreau sa te asigur, Florin, ca mai sunt oameni in tara asta cu capul pe umeri care stiu sa iubeasca animalele atat cat trebuie, doctori buni care nu se uita la punga, preoti care nu pun taxa pe slujbele pe care le fac in numele Domnului, neveste ce-si iubesc familia si care care nu concep sa faca nimic fara sotul care stie sa le fie stapan, locuri pitoresti unde nu vezi mizerie si gunoaie de toate marcile posibile. Mai putin politicienii nostri care, din 90 incoace, pe sub diplomele si costumele sau fustele pe care le poarta fata din pacate tot felul de solutii confuze, directive UE ciufute care nu fac altceva decat sa dea in continuare Romaniei o imagine tot mai aureolata in ceata de tara subdezvoltata.

  10. si eu sunt medic si sunt de aceeasi parere. Prima data iubesti oamenii. Stau toti si se scuza pe la televizor inainte sa spuna ceva de caini: „si eu iubesc cainii,dar… ” Dar intreb: „Unde e dreptul meu de a nu iubi cainii?” Eu nu iubesc caini si asta nu ma face un monstru. Nu vreau sa omor caini, dar nici nu vreau sa traiesc printre ei. Nu vreau sa fie plin de rahati in oras, sa bata vantu’, rahatii se usuca, se fac praf si-i respiram cu toti… io ca io, ca m-am imunizat, dar copilul? Si nu ma mai innebuniti toti ca e bine sa te imunizezi. Daca vreti voi imunizare papati caca de caine. Eu vreau sa-mi „imunizez” copilul mai incolo. Iar problema ata nu se rezolva prin educatie, asta cred naivii. Se rezolva cand politia locala o sa umble frumusel pe strazi, per pedes nu din masina, si o sa dea 10-20 de amenzi in fiecare cartier. Umbla vorba si lumea o sa puna mana sa adune rahatii. E singura metodei. Aia cu educatia si daca prin absurd iti imaginez ca lenea si puterea exemplului nu bat educatia, ar da rezultate peste 10 de ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s