Jurnal de cabinet – Neputinţa.

Nu vreau să fiu obsesiv. Nu vreau să credeţi că vă cerşesc atenţia. Nu vreau să vă enervez sau să vă plictisesc. Scriu chiar şi pentru un singur cititor, asta pentru că acest cititor îmi dă siguranţa că nu sunt singur. De ceva vreme însă am îndrăznit să visez frumos. Am îndrăznit să visez că multă lume urmăreşte blogul ăsta. Am îndrăznit să visez că voi putea coagula un grup de oameni care gândesc la fel ca mine. Un grup de oameni care chiar vor să schimbe ceva. Un grup de oameni care s-au săturat de vrăjeala, calicia, tupeul, bătaia de joc, mârlănia şi jegul care predomină în societatea în care trăim. Am îndrăznit să visez că pot, prin scris, să schimb soarta unor oameni. Am îndrăznit să visez că pot, prin scris, să ofer speranţe. Am îndrăznit să visez că pot, prin scris, să-mi ajut unii pacienţi. De asta am lansat Proiectul „Carte pentru medicamente”. Şi de asta vă tot îndemn să participaţi la el. Îmi cer iertare dacă sună a cerşetorie. Îmi cer iertare dacă v-am enervat. Îmi cer iertare dacă v-am dat impresia de vulg, vorbind despre bani. Voi, cei care mă citiţi, aveţi acum posibilitatea de a strânge rândurile şi de a demonstra că sunteţi deasupra tuturor celor care au manelizat ţara asta. O viaţă nu poate fi pusă într-o carte, dar o carte poate crea o viaţă. O altfel de viaţă.

Oricum, vreau să fac precizarea că volumele mele incluse în acest proiect, Dispensarul SF şi Adnana, fac parte dintr-o ediţie specială. Cei care le vor comanda vor vedea despre ce vorbesc. De asemenea, vă mai spun că am aceste cărţi şi în format electronic. Este activ şi contul PayPal. Eu pot fi contactat pe facebook şi pe adresa de e-mail cilsuceava@gmail.com.

 

***

În statul ăsta social se încurajează “nemunca”. Nu ştiu dacă ăsta e un cuvânt corect, dar nu găsesc altul. Băi frate, cum unul stă pe acasă, cu cracii în sus, cum găseşte portiţe să fie asistat. Imediat îşi foloseşte “drepturile”. Şi primeşte ajutor social, primeşte subvenţie la căldură, primeşte alocaţie mai mare pentru plozii pe care i-a turnat fără să se gândească dacă are cu ce-i creşte. Că aşa fac mulţi. Se fut în draci, cu maţele ghiorăind de foame. Apoi rag că sunt necăjiţi. Şi, normal, statul trebuie să ia atitudine. Cum? Din banii ăstora care-şi rup şalele muncind, că doar suntem stat social, nu? Uitaţi-vă numai cum e la pensii. Unul care are muncit 40 de ani are o pensie de tot rahatul. Altul care nu a muncit deloc are pensie socială, tot de rahat, dar are, da? Unde e dreptatea? Mergi să plăteşti birul ăsta care se cheamă asigurare de sănătate. E mai bine să nu fi plătit niciodată. Să vă dau un exemplu. Să spunem că acum câţiva ani ai plătit, da? Apoi nu ai mai putut sau nu ai mai vrut să plăteşti pentru nimic. Dacă vrei să te asiguri din nou plăteşti din urmă, cu penalizări, sume imense. Unul care nu a plătit în viaţa lui şi vrea să se asigure acum plăteşte sume derizorii. E corect? Cei care muncesc sunt cei mai futuţi. Şi cei mai futuţi dintre cei futuţi sunt ăia care au o afacere. Să vezi atunci taxe, controale, amezi şi alte kkt-uri din astea, de-ţi vine să închizi dracului tot şi să te faci şi tu asistat. Pentru mine e clar. Sistemul ăsta de sănătate e dus naibii, e muribund. De asta crapă unii cu zile prin spitale. De asta, dacă nu dai şpagă, eşti pielea pulii în faţa medicilor. De asta îi doare în cur pe toţi dacă tu trăieşti sau mori. Pentru că aveţi drepturi imaginare, dragi asiguraţi la sistemul de stat. Drepturi pe care nimeni nu dă doi bani. Ştiţi de ce? Pentru că tot doi bani plătiţi şi voi, dar consumaţi de zeci de milioane. Sunt de acord cu mulţi dintre cei care îmi spun că şi calitatea umană a medicilor, în multe cazuri, lasă de dorit. Dar ce-aţi vrea? Să fiţi pupaţi în cur într-un aşa sistem? Voi aţi pupa pe cineva în cur pentru doi lei? Treziţi-vă, dragi asiguraţi. Adaptaţi-vă. Altfel o să vă crape mamele, taţii, bunicii, copiii chiar, dacă mergeţi să-i trataţi cu mâna-n buzunarul plin numai de drepturi. Am văzut şi am auzit prea multe ca să mai pot da o şansă, chiar minimă, sistemului ăsta, ţării ăsteia. Societatea asta e suma tuturor defectelor noastre. Societatea asta e rezultatul calităţii slabe a învăţământului, e rezultatul şcolilor făcute doar pe bani, e rezultatul diplomelor false, e rezultatul modului în care ne furăm unii pe alţii.

***

Bătrâneţea vine cu suferinţă şi agonie. Uneori mă întreb cum e mai bine? Să te strângă Dumnezeu de tânăr sau să te lase să te bucuri de nepoţi, chiar dacă trebuie să suporţi chinuri, privaţiuni, umilinţe?

Zi de luni. Ziua pe care o urăsc. Ar trebuie să mai fie o zi liberă între duminică şi luni, pe bune. E vară. E frumos. Drumul e liber la primele ore ale dimineţii. Merg încet. Îmi place să văd câmpurile verzi şi oamenii care muncesc pe ele. Mai văd şi acum pe mulţi arând cu plugul tras de cai, ca-n evul mediu. Inchiziţia mai lipseşte. Mai văd cum seamănă cu mâna lutul în care ne vom întoarce toţi. V-am mai spus. La nici 30 de km de oraş este o altă lume. O lume îngheţată parcă în timp. O lume în care sunt alte valori, alt mod de a privi viaţa şi moartea.

Am mult de lucru astăzi. Nu mă plâng. Îmi place ceea ce fac. Încă mai am dragoste de oameni. Încă mai am empatie. Încă mai consider sacru halatul alb. Mă enervează în schimb tona de hârtii pe care trebuie să o fac lunar. Hârtii care îmi macină din timp. Timp pe care aş putea să-l aloc bolnavilor. În special vizitelor la domiciliu. Acolo pot să cunosc pacientul în mediul lui. De acolo îmi iau cele mai preţioase informaţii. Şi tot de acolo plec cu cele mai mari fracturi în suflet.

Casa e mare, curată, îngrijită. E linişte. Am venit la o bunică. Am trimis-o la anumite explorări şi când a venit o rudă cu rezultatele era să cad jos. Am lăsat tot şi am plecat spre ea. Bunica asta are aproape 90 de ani. Intru în camera unde stă. E întinsă pe pat. E îmbrăcată frumos. E curată. Miroase a săpun de casă şi a busuioc. Nu ştiu dacă are 50 de kilograme, cu indulgenţă. E galbenă. Dar un galben patologic. Are icter. Mai aflu că a căzut. I s-a făcut rău şi a picat pe beton. O doare şi un picior. Nu mănâncă. A vărsat de câteva ori. Mi s-au confirmat cele mai negre temeri. Neo de cap de pancreas. La coapsă cred că a făcut o fractură pe os patologic. Ca să mă înţelegeţi: e posibil să fie o metastază osoasă şi acolo să fi cedat osul, secundar căzăturii. Recomand internarea. Măcar un drenaj biliar să-i facă la spital. Să nu facă tot felul de complicaţii din cauza icterului. Sunt refuzat pe toate planurile. Nu vrea. Că ea e bătrână, prea bătrână. Că la spital trebuie bani. Şi nu are. Că nu are cine să stea cu ea. Că moare pe masa de operaţie. Că nu se duce. Că să-i dau eu ceva tratament acasă. Bunica asta nu are pensie. Nu am mai întrebat de ce. Important e că are moşul ei şi poate fi coasigurată. Dau totul din mine. Încerc să o conving. Nu reuşesc.

De mâine încep tratamentul cu ea. Ştiu că nu am ce-i face. Ştiu că am mâinile legate. Ştiu care e evoluţia bolii. Am văzut-o de prea multe ori. Ce naiba să fac? M-am săturat de neputinţă. M-am săturat să asist neputincios. M-am săturat doar să manageriez suferinţa şi moartea.

Şi se va face iarăşi zi. Şi iar îmi voi toci roţile pe acelaşi drum. Şi iar voi lua în cap o mie de probleme. Şi iar voi supraveghea o perfuzie. Şi iar voi sta de vorbă cu muribunzi. Şi iar voi încerca să găsesc în ochii acestei bunici sau ai alteia o scânteie de rai. Şi iar voi încerca să privesc dincolo de boală. Şi iar mă voi întreba, pentru a nu ştiu câta oară, de ce nu m-am făcut eu ceasornicar. Şi iar voi aprinde a nu ştiu câta ţigară, încercând să dau vina pe fumul elveţianului Zino Davidoff pentru lacrimile care îmi vor umezi ochii. Însă nu ştiu pe cine să dau vina pentru lacrimile care îmi curg în spatele ochilor, în partea aia de suflet pe care încerc de multe ori să o îngrop. Şi nu reuşesc.

 

 

 

 

Anunțuri

9 thoughts on “Jurnal de cabinet – Neputinţa.

  1. In viata avem un singur drept garantat: acela de a suferi! Doar ca suferinta asta nu este impartita in mod egal intre oameni. Sunt unii oameni care sufere enorm si altii care doar ajung sa li se fluture pe la gene 2 lacrimi. Eu ma uit si vorbesc acum strict despre vreo 10 familii de care ma ocup. Toti au avut vieti normale pana in momentul cand in viata lor a aparut o minune cu un cromozom suplimentar. Eh…atunci a inceput calvarul, frica, neputinta de a schimba ceva. Sind Down nu este o boala, nu se trateaza. Nu avem cum sa schimbam botul mititel in bine. Putem doar sa incercam sa facem o tona de terapii de tot felul(bineinteles cu cost suportat din buzunarul propriu, iar aici din proprie experienta pot spune ca scoti din buzunar intre 1500 si 3000 ron) pentru a-l ajuta sa se dezvolte mai repede si mai armonios. Pe langa faptul ca femeile acestea au copii cu Down, mai mereu exista un frate sau o sora si un tata si din nefericire nu toti tatii fac fata. Si uite asa raman unele mame singure cu un om mititel plin de nevoi speciale in brate si cu inca un copil mai marisor pe langa, care nu intelege neam de ce nu mai are viata dinainte. De ce mami nu-i mai ia haine de firma, jucarii noi, de ce trebuie sa poarte acelasi ghiozdan pana se desira si raman 2 ate. Suferinta e gratis dle.dr 🙂 Imi permit sa zic atat…noi, cei de langa ei, ne incarcam cu emotiile lor pana la punctul in care nu se mai poate! Nu incerc sa ma compar cu Dvs. Eu nu salvez vieti, nu citesc oamenii. Eu doar ofer speranta unor suflete chinuite de nesansa. Si…uneori ma uit in ochii mamei respective, care asteapta de la mine cerul, si o mint frumos. Daca nici speranta nu au…chiar raman cu nimic. Pastrati-va speranta! Este singura arma in razboiul incorect pe care il ducem cu nepasarea unora si cu durerea altora!

    • Si la fel de bine poti muri sperind, draga mea…. naiva? Avem dreptul de a suferi? Ce mentalitate de om ratat, de las…. Baga-ti tu dreptu’ acela undeva, fatuca, da? Da’ adinc, sa te saturi…. De unde le scoti, din putu’ gindirii? Minuni cu cromozomi suplimentar? „Minuni” pentru cine? Poate vrei sa spui „erori”, dar de ce sa nu acoperim rahatu’ cu un pres, poate nu mai pute, nu? E adevarat ca nu intotdeauna sindromul Down poate fi detectat la ecografie, nu intotdeauna in primele luni de sarcina, dar cind este detectat atunci cind trebuie, de ce cretinele nu fac avort? A, e mai cool sa aduci pe lume o fiinta sa se chinuie impreuna cu tine, m-am prins. Daca mai intervine si cancerul numit religie, atunci e si mai si. In al doilea rind, barbatii nu sint ahtiati dupa facut plozi, la modul general vorbind, asa ca e de inteles comportamentul unora de a da bir cu fugitii dupa ce proastele i-au facut tati cu de-a sila, indiferent ca e vorba de un borac sanatos sau unul bolnav. Mai ales ultima varianta. Intelegi? Ma-ndoiesc. Dar poate cindva vei intelege.

      • tu esti ”speciala”c radu
        .lasand la o parte religia…avortul este o crma.nu oricine poate trai o viata intreaga gandindu-se ca si-a omorat copilul.cunosc multe cazuri unde ecograful a aratat malformatii si copilul s-a nascut sanatos.in alta ordine de idei : cei care stiu cu ce boala urmeaza sa se nasca copilul si totusi il au,sunt pregatiti sa aiba grija de el indiferent cat de greu le v-a fi.de ce?pt ca asta inseamna sa iubesti toant-o!probabil ca tu ti-ai eutanasia mama numai ca sa nu sufere de migrene ,ca de…doar stii ca e in dureri.

      • Naiva, spui tu! Ti se pare ca din 3 randuri scrise poti intelege povestea! Multumim de apreciere si sprijin! Cu oameni imbecili si frustrati ca tine ma lupt eu, cu oameni carora le ies cuvinte direct din sufletul lor negru, fara sa le pese! Crezi ca daca ai o scoala poti arunca cu rahat in altii! De unde stii tu ca mamicile astea cretine nu si-au dacut toate analizele si ecografiile la timp?!!! Si au fost de-am p..ea ca doar traim in Ro si cunoastem sistemul! Ia ia-ti si tu dreptul de a spune ce crezi si a judeca oamenii dupa aparente si bagati-l adanc acolo unde nu ajunge lumina soarelui(si aici ma refer la sufletul tau minunat)! Stii povestea vreuneia?! Toate aceste doamne, pentru ca asta sunt, au aflat dupa nasterea copilului…Poate tu ti-ai fi abandonat copilul sperand sa-l ia moartea…ca deh, nu vrei sa sufere cu tine! Ei bine ele nu au facut-o! Au ales sa lupte! Si la faza cu religia, de unde ai scos-o stimata doamna?! Poate pentru tine copilul meu este o abominatie a naturii! Pentru mine este intreaga mea lume! Si da pentru el, daca te-as cunoaste personal ti-as f..e 2 palme direct peste ochi! Pentru ca meriti, pentru ca il desconsideri! Da, am zis ca asta aduce viata…suferinta! Dar aduce si bucurii! Dar ma indoiesc ca un om asa cinic ca tine cunoaste asemenea sentimente!

      • Om ratat si las, asa oi parea, dar sa il fereasca Sfantul pe cel care imi sta in cale! Mai invata sa citesti printre randuri! Poate nu ai inteles cu ce ma ocup eu :))) Tu ai putea?

  2. pfffff!!!! florin felicitari ca mai ai rabdare sa ramai in romania cu asemenea pacienti..cw ai dreptate partial, cr ai dreptate de asemenea partial.. mai ales cu naivitatea… si dreptate totala in priviinta avortului!! numai un cretin pardon mama cretina idioata retardata samd.. poate sa mai nasca astazi un copil malformat.. mai adaug aici inca un injectiv-spalata pe creier cu religia de kkt…
    deci, am auzit si eu in munca mea .. dl dr nu vreau sa fac ecografie ca asa mi-l da dzeu si nu e corect sa vedem inainte ce se intampla.. adevarata f rar aud asta aici insa aud.. du-te dracului cu d-zeu tau si cu credintele tale!!! nu ai nici un drept, dar nici un drept sa chinui o viata o fiinta ce nu ti-a cerut sa fie nascuta!!!
    crima e sa lasi sa traiasca un copil asa!!!
    si daca se naste , ok, cauta un pic mai departe in alcoolismul sau drogurile parintilor, cauta antecedente si vei vedea ca 95 la suta din copii aia nenorociti puteau sa nu se chinuie

    asa ca , doar in procentaj de 5 la suta ai dreptate draga mea…
    apros.. a-ti pasa de oameni inseamna uneori sa ii dai cu capul de pereti si sa ii bagi cu nasul in rahatul de care sunt responsabili.. imi pasa mult mai mult daca dau de toti peretii cu o mama cretina ce fumeaza canabis pe sarcina nepasandu-i ca aduce pe lume un schizoid sau un autist, ca trantesc gravidele ce nu isi fac o ecografie ca e voia lui d-zeu.. crede-ma , fac asta in cabinetul meu ca imi pasa!!!

    • fiecare face dupa cum crede.avortul este o crima totusi.nici sa chinui un copil o viata intreaga nu este normal.fiecare are dreptul sa aleaga si nu este treaba nimanui sa judece!eu nu sunt mama si nici nu stiu ce as face in situatia in care as purta o sarcina cu probleme dar v-ati gandit ca poate mamele acelea spera totusi ca ecograful sa se insele?asa cum o face de multe ori?vorbind de mamele carora le pasa de sarcina si au grija de ele

  3. scuzele de rigoare pentru micutii ce au avut nesansa sa aiba parinti asa sau poate chiar nesansa de a se naste asa.. nu vorbeam decat despre cazurile ce puteau evitate si nu despre copilasi!!

    • Argumentele dumneavoastra sunt absolut logice. Va multumesc pentru felul in care ati abordat problema. Eu insami sunt un caz in care cu amniocenteza facuta si toate ecografiile, analizele si nebuniile la zi am aflat la nastere… Si in Romania nu poti sa dai pe nimeni in judecata pentru incompetenta crasa 😦 Multumesc si pentru consideratia aratata copilasilor! Odata nascuti merita si ei o sansa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s