Turma şi multirezistenţa la antibiotice.

România nu mai are popor. Are doar o turmă îndobitocită, apăsată de lipsuri, dependentă de ajutoare sociale şi pensii de handicap. O turmă care trăieşte în neolitic, în mocirlă, în putoarea răutăţii ei. O turmă care pune botul la vrăjeala cu gust de mici şi bere. Aaa! Şi obligatoriu cu multe cruci. Că, deh, suntem creştini, ce plm? Turma asta, care trăieşte haotic, cumpără tot felul de rebuturi, mănâncă tot felul de căcaturi, pe care adevăraţii europeni nu le-ar da nici la porci, se tratează după ureche cu tot felul de medicamente subdozate, scumpe, despre ale căror efecte secundare nu ştie nimeni nimic. Nici măcar cei care le produc. Că doar aşteaptă rezultatele testelor care se fac pe proştii din Europa de Est. Populaţia asta cretină, care compune societatea de azi, ţine în spate o mulţime de companii farmaceutice. Ştiţi foarte bine că există câte o farmacie la fiecare 10 metri. Uneori sunt chiar una lângă alta. Cum plm rezistă? De ce plm nu dau faliment? De proşti ce sunt ăştia care dau năvală şi cumpără tot felul de jeguri, aburiţi fiind de un card cu nu ştiu ce reducere de căcat. Şi mai sunt anumite pizdulici, cică asistente de farmacie, care au curajul de a schimba prescripţia medicală. Mai au curajul, aceste purtătoare de vagin, să bage pe gât proştilor şi alte chestii decât cele de pe reţetă. Multe din ele au făcut un kkt de şcoală, eventual 3 ani în unul singur. Habar nu au de medicamente. Habar nu au de boli. Habar nu au de riscurile pe care le presupune orice act medical. Nu frate! Pizdele astea, în incompetenţa lor colosală, dau tratamente pe bandă rulantă. Mai intră mămici din astea care nu ştiu nici să se fută, că de avut grijă de copii nu le duce mintea, care vin la farmacie pentru o discuţie interminabilă cu vânzătoarea de medicamente, că asistente de farmacie adevărate sunt puţine. Că rodul „iubirii” lor de kkt are nu ştiu ce problemă. Că are şi aia şi aialaltă. Şi te miri ce mai are. Şi vânzătoarea începe să-i înşire o droaie de produse. O vede mai epilată, mai boită, mai rujată pe botul ăla de vampă, îi mai vede iphonul, brăţara de aur, cerceii luaţi din Turcia şi-i pune eticheta de proastă cu bani. Şi-i bagă pe gât, frate, medicamente de două sute şi ceva de lei. Şi cumpără vaca proastă. Fără sfatul medicului, fără consultaţie, fără nimic. Doar pe vorbe. Că, nah, îi curg mucii la copil noaptea şi o deranjează. Că nu se poate ea fute sau nu poate sta pe chat cu tot felul de futălăi care o prostesc că e specială, sanchi. Asta până-i bagă pula-n gât şi apoi pe aici ţi-e drumul. Şi copilul ăla nu are nicio vină că mă-sa l-a fătat pe lumea asta. Şi uite aşa e îndopat cu antibiotice de mic. Şi uite aşa face naibii o chestie care trebuie tratată cu antibiotice. Şi, ce să vezi? Pula efect. Şi ajunge sugărelul sau copilul mic la cefalosporine injectabile pentru un kkt de pneumonie. Şi atunci ce se întâmplă? Începe vaca să guiţe. Că medicii sunt proşti. Că habar nu au. Aha! Ştiu mai bine ca medicii vânzătoarele astea care confundă halatul alb cu tampaxul, nu? Ştiu mai bine ca medicii muistele astea care au făcut şcoală sugând pula prin BMW-uri sau prin cluburi, nu? Lasă, băh, că aşa vă trebuie. Să fiţi futuţi în cur zilnic. Şi să suferiţi pentru că sunteţi proşti de daţi în gropi. Aşa faceţi şi cu vaccinurile. Ştiţi voi mai bine. Credeţi în oricine nu e medic. De asta faceţi cozi pe la vraci, nu? Pe la popi care vă vindecă de cancer. Pe la babe cu 2 clase care pun oasele la loc şi desfundă artere coronare cu un masaj.

Nu se poate ca antibioticele să poată fi cumpărate de orice bou. Fără prescripţie medicală. Aşa doar că-i curg mucii copchilului sau că aşa a spus vânzătoarea de medicamente. La noi se poate însă. Ca să facă pula mare farmaciile. Şi acuzaţi medicii că sunt în slujba companiilor farmaceutice. Plm de idioţi. Voi sunteţi ăia care ţineţi în viaţă companiile astea. Să vă spun de kkt-urile astea de siropele pentru copii care nu sunt bune de nimic? Să vă spun de medicamentele de toată pula, româneşti, pe care degeaba le luaţi? Nu vă spun. Că iar începeţi să-mi daţi lecţii. Că ştiţi voi mai bine. Lasă, băh, luaţi voi ce ştiţi şi când veţi dansa pe marginea gropii prin spitale să nu vă miraţi că nu mai au medicii ce să vă facă. Cum e, băh, în alte ţări? Primeşti de la farmacie un şpiţ în cur dacă nu ai prescripţie de la medic. Că acolo sunt farmacişti adevăraţi, nu vânzători de medicamente. Acolo nu vezi farmacii din trei în trei metri.

În ţara asta nu se produce decât adaos comercial. Atât. Şi ca să vinzi adaosul ăsta îţi trebuie vrăjeală. Că lumea e proastă şi pune botul. Să spunem că mă duc şi culeg iarbă de pe marginea şanţului. O împachetez frumos. Apoi dau zvon că iarba asta e din pizda mă-sii de la nu ştiu ce lac din Tibet sau de la Marea Moartă. Că vindecă multe boli. Că previne cancerul. Pariu că mă îmbogăţesc? Pariu că fac în câteva luni jdemii de parai? Totul pe prostia şi analfabetismul care guvernează societatea asta. Dacă însă vreau să ajut anumiţi bolnavi, prin cărţile mele, îmi iau muie în fiecare zi. Că, nah, ce ne pasă nouă de alţii? Ce ne pasă nouă că unul sau altul nu-şi poate permite şi mâncare şi medicamente? Lasă-l, băh, în pizda mă-sii de sărac. Nu? Cam aşa gândiţi marea majoritate. Ei bine, uitaţi măi muilor indiferente, că nu toţi suntem ca voi. Uitaţi că sunt şi oameni care au capacitatea de a dărui ţării ăsteia de slugi o speranţă. Uitaţi că eu am găsit asemenea oameni. Nu mulţi. Puţini. Prea puţini. Dar sunt al naibii de mândru că sunt contemporan cu ei. Şi pentru aceştia eu omul, eu scriitorul, eu medicul am toată admiraţia şi tot respectul. Proiectul „Carte pentru medicamente” este, printre altele, barometrul meu. Prin el vă judec pe toţi cei care-mi aruncaţi în aer statisticile pe blogul ăsta. De voi depinde cum vreţi să vă privesc. De voi depinde în ce categorie vă încadrez. Vreţi respectul, preţuirea şi afecţiunea mea? Vreţi să-mi pese de ceea ce spuneţi? Atunci ieşiţi din turmă. Fiţi alături de noi în acest proiect.

La final vă mai spun că volumul Jack Vindecătorul este încă în faza de corectare a textului. Sperăm ca săptămâna viitoare să-l avem în variantă BDT ( bun de tipar). Lansarea va fi undeva în jurul datei de 22 iulie. Vă voi anunţa din timp. Voi fi extrem de onorat să vă am alături de mine. Aşa cum bănuiţi, va fi o lansare atipică. Vom discuta, vom râde, vom lega prietenii.

Pentru cei care m-au tot întrebat de pisicul pe care l-am salvat de la moarte: este sănătos. În acest moment se află în apartamentul subsemnatului şi tare mă tem că nu va mai pleca.

Aha! Nu uitaţi. În noiembrie vin la concertul Tarjei. Poate facem o echipă de şoc.

 

Anunțuri

One thought on “Turma şi multirezistenţa la antibiotice.

  1. Doctore jos basca, ai portretizat perfect( încă o dată) societatea asta românească de rahaN, pe care numai puțini omuleți ca tine mai încearcă să o schimbe din direcția morții cerebrale în care se îndreaptă. Tonul e dur dar ce kkt , viața e ușoară? Cui nu-i place nici critica nimic , înseamnă că se hrănește cu iluzia Grădinii Maicii Domnului din care el/ ea buruiana INUTILĂ face parte. Succes în continuare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s