Lets get ready to rumble!!!

M-am tot ocupat cu multe chestii în ultima vreme şi am cam neglijat să mai scriu pe aici. Asta nu înseamnă că respectul meu pentru voi, cei care mă citiţi şi îmi urmăriţi activităţile, s-a diminuat. Nu! Sub nicio formă! Nu am devenit indiferent. Nu am devenit nepăsător. Poate car cu mine o oboseală mult mai mare ca acum câteva luni, dar asta nu mi-a obstruat frustrarea, nervozitatea, nemulţumirea. Exact ca în filmul ăla cu Stalone, încă mai am privirea de tigru.

A fost o perioadă plină de emoţii, consum nervos, drumuri prin ţară, interviuri în presă. Toate astea au culminat cu o mare satisfacţie şi ştiţi foarte bine la ce mă refer. Nu vreau să mai repet ceea ce v-am spus. Vreau în schimb să vă mai adresez încă o dată mulţumirile mele. Aţi fost impecabili. Sau cum ar spune eroii mei de prin cărţi: aţi fost daţi naibii! În sensul bun al expresiei. Perioada asta m-a făcut să ard în focul propriilor porniri. M-a făcut să înţeleg multe. M-a făcut să văd ce înseamnă să iei atitudine. M-a făcut să înţeleg că pot coagula în jurul unei idei, în jurul unei motivaţii, multă lume. Perioada asta mi-a arătat că ne putem baza unii pe alţii. Mi-a mai arătat ce fel de persoane sunteţi voi, cei care urmăriţi acest blog. În lumina a ceea ce v-am spus până acum s-a adunat o anumită presiune pe umerii mei. De fapt pe tastele mele. Ştiu că nu am voie să dau înapoi. Nu am voie să diminuez intensitatea imaginilor pe care le creez, nu am voie să fac rabat la sinceritate doar pentru a menaja pe unul sau altul. Suntem împreună de câţiva ani. Mă ştiţi, nu? Ceea ce am făcut împreună, salvând viaţa unui copil, reprezintă doar o insulă de solidaritate într-un ocean de nepăsare şi nesimţire. Am dat un exemplu. Am demonstrat că suntem altfel. Că trăim în alt mod decât cel atât de cultivat pe la televizor. Dar acum nu trebuie să ne gratulăm reciproc la nesfârşit. Acţiunea asta ne-a sudat ca grup. Ăsta e doar un prim pas. O mică primă victorie în lupta noastră împotriva nesimţirii, nepăsării, superficialităţii, vrăjelii şi prostiei mai mult mai puţin congenitale.
Eu nu cred că putem schimba societatea asta, dar nici nu pot asista indiferent la degradarea ei ireversibilă. Eu, şi sunt sigur că şi voi, îmi cresc copilul după anumite principii, după o scară de valori normală. Şi fac asta prin puterea exemplului meu personal. Ceea ce văd copiii noştri în familie vor aplica şi ei la rândul lor. De noi depinde modul în care vor evolua.

Urăsc! Da! Urăsc incompetenţa. Urăsc persoanele aşa zis publice care nu ştiu să se exprime corect în limba română. Urăsc vrăjeala. Urăsc nesimţirea. Urăsc privirile aruncate în alte direcţii atunci când un om e la pământ. Urăsc lipsa de compasiune. Urăsc medicina practicată pe plicuri. Urăsc secţiile de oncologie pediatrică. Urăsc unii oameni simpli care au pretenţia să li se pupe mâna şi să li se spună Sfinţia ta, dar care, pentru suma stabilită de ei, îţi vând iluzia că vorbesc cu Dumnezeu. Urăsc mizeria de pe străzi. Urăsc rahatul de câine de prin parcuri. Urăsc atât haitele de javre vagaboande de pe la blocuri cât şi pe cei care îi menţin acolo, sfidând legea. Urăsc prostanii care îşi fac o mie de cruci când trec pe lângă o biserică dar înjură, fură, mint şi nu au suflet să împartă o bucată din pâinea lor, aşa mizerabilă cum e, cu unul care e flămând. Urăsc gospodinele „deştepte” care habar nu au ce e aia igienă personală dar debitează tot felul de păreri despre medicină şi medici. Urăsc femeile emancipate din ziua de azi care stau cu ochii doar în iphone dar habar nu au să gătească sau să aibă grijă de copiii lor. Poate vor inventa dracului ăştia de la Apple o aplicaţie pentru tutele astea. Urăsc taţii care sanchi lucrează toată ziua şi nu au timp să vadă ce anturaj are băieţelul sau fetiţa lor. Sunt prea ocupaţi cu amantele sau cu amanţii, că, deh, e şi poponăria ceva modern, dar rag la profesori când odrasla are o tonă de absenţe sau de note de 2. Urăsc babele şi moşii ăştia care fac scandal pe holurile cabinetelor medicale. Băh cadavrelor, copiii şi gravidele au prioritate! Să fie clar. Şi voi sunteţi importanţi. Şi voi aveţi problemele voastre. Daţi dovadă de bun simţ. Accentul se pune pe ce va fi nu pe ce a fost. Fără răutate vă spun asta. Urăsc vânzătoarele de medicamente care se cred mai deştepte ca medicii, deşi ele au un kkt de şcoală postliceală. Şi aia făcută prin corespondenţă de prin Italia, eventual. Urăsc medicii care condiţionează actul medical de un plic. Urăsc medicii care dau şpagă pentru a ajunge într-un post unde nu fac faţă si nenorocesc o mulţime de oameni. Urăsc medicii care nu stau de vorbă cu bolnavii. Urăsc multe! Şi veţi afla. Voi continua să latru pe blogul ăsta atât timp cât voi mă veţi citi.

Revenind la stări mai calme, vreau să vă invit la cenaclu. Clubul de Iniţiativă Literară organizează sâmbătă 27 septembrie, orele 15, la Observatorul Astronomic din Suceava o nouă şedinţă. Sper să fie cât mai mult public pentru că va fi ceva deosebit. Avem câţiva debutanţi. Anunţ pe această cale că eu nu am fost în stare să scriu nimic. Dacă sunteţi cuminţi, la cererea voastră, voi citi un capitol din viitorul meu roman, capitol care se numeşte Slăbiciuni. Adevărul e că mă consumă romanul ăsta. Nu-mi permite să scriu nimic altceva. Nu pot concepe o povestire fără să fiu sedus de imaginile postapocaliptice pe care încerc să le prind între coperţi. Asta e. Nici un volum dintre cele trei pe care le-am scos până acum nu m-a copleşit în halul ăsta. Menţionez că volumele mele Dispensarul SF, Adnana şi Jack Vindecătorul vor putea fi achiziţionate direct de la autor, cu dedicaţie, în cadrul cenaclului. Vă aşteptăm.

La final vă spun doar atât: garda sus! Începe runda a doua.

Anunțuri

One thought on “Lets get ready to rumble!!!

  1. Ma bucur pentru dumneavoastra. Eu cred, cat de curand, ca o sa ma retrag din activitatea desfasurata pana acum. Nu mai am puterea sa vad atata suferinta si nu mai am de unde sa las cate o bucatica din sufletul meu fiecarui caz. In alta ordine de idei sa stiti exista si femei care jongleaza cumva si statul, educatia si terapiile copiiilor cu treburi casnice, cu statul cu ochii in telefon, cu iesiri in oras cu prietenele si cu fundraising. Si nu inseamna ca neglijeaza ceva. Inseamna ca stiu sa faca managementul timpului intr-o maniera corecta. Si nu sunt putine… Pacat ca faimoasele decoltate le strica imaginea tuturor. Ca si in cazul medicilor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s