Exorcistul-partea a patra.

 

E întuneric. E târziu în noapte. Ceasul îmi indică orele 3. Nu îmi vine să cred. Am câteva ore bune din care nu țin minte ceva. Senzorialul meu începe să se dezmeticească. E frig. Sunt întins pe beton. Bag mana în buzunar și scot bricheta. Privesc atent în jur. Sunt într-un cavou. Ce naiba caut aici? Îmi verific pulsul. Îl simt. Se pare că nu e încă locul potrivit pentru mine. Deasupra ar trebui să fie lespedea ce acoperă în mod obișnuit asemenea așezăminte. Noroc că nu e fixată. Dacă trag tare de ea, e posibil să o pot mișca atât cât îmi trebuie ca să pot ieși. O vreme doar respir calm. Știu că mă așteaptă un efort extrem. La capătul a douăzeci de minute sunt liber.

 

Aceeași ceață de mai devreme mi se scurge perfid în creieri. Aprind o țigară și mă îndrept spre ieșirea din cimitirul ăsta în care nu știu cum am ajuns. Merg cu capul în jos. Chiar nu mă interesează ce e în jurul meu. Trag din țigară cu sete și încerc să îmi fac un rezumat a tot ceea ce am trăit în această seara. Imagini. Tablourile. Ochii din palmă. Dau să verific dacă mai sunt acolo dar mă izbesc cu capul de ceva și mă opresc.

 

În fața ochilor mei sunt doi bocanci negri, care se continuă cu două picioare. Apoi cu un trunchi. Capul. Gâtul. O funie groasă pe post de lănțișor. Prinsă strâns de o creangă a copacului care a încremenit și el, vinovat parcă de ajutorul dat spânzuratului. Vreau să scot telefonul din buzunar. Mâna dreaptă mă frige. Nu o pot mișca. Încerc atunci cu stânga. Mâna dreaptă mă ține de cea stângă de parcă ar avea voință proprie. Picioarele nu mă mai ascultă. Singurul gând care îmi domină mintea este să plec. Să trec nepăsător.

 

Fac câțiva pași și mâinile mă ascultă din nou. Îmi privesc palma. Ochii sunt tot acolo. Strălucitori. Ceea ce se întâmplă cu mine ma depășește. Nu mă sperie. Mereu am fost înclinat spre și chiar am căutat ciudățenii. Acum le gust din plin. Și tot din plin îmi e clar că am nevoie de ajutor.

Merg prin ceață până văd luminile orașului. Un zâmbet larg mi se afișează pe moacă. Nu-l simt al meu. Un sentiment de triumf. Doar că nu am câștigat nimic.

 

Oare ce spelunci sunt deschise la ora asta?

 

 

***

 

 

E amiază când mă trezesc. Fiecare mușchi mă doare îngrozitor. Stomacul mă roade. Plămânii îmi sunt în sevraj. Nu sunt în stare să consult azi. Nu sunt în stare să-mi percep nici propriile gânduri. Încerc să mă culc la loc. Închid ochii. Imagini. Entități gri care mă duc pe un drum alunecos. Ceață. Alerg după ele. Se opresc. Ajung în dreptul lor. Dau să le ating dar totul devine negru.

 

Mă ridic din pat. Halucinații. Fuga de idei. Mă întreb cât mai am pănă voi auzi voci. Asta ca tabloul schizofreniei să fie complet. E timpul pentru normalitate. Îmi acord jumate de oră pentru a mă pune picioare. Chiar nu pot lâncezi în așteptarea suicidului.

 

Mă privesc în oglindă. Slab, palid, cu ochi în care se citește panica. Nu e o problemă. Sunt un obișnuit al atacurilor de panică. Știu exact cum să le țin sub control. Toată palma dreaptă îmi e cianotica. În schimb mintea îmi e clară.

 

Pe scări aud aceleași zgomote de zi cu zi. Unul tușește. Altul găurește cu o bormașină. Câteva plânsete ale unui sugar. Viață. Cobor grăbit. Găsesc taxiul în fața blocului, așteptându-mă. Îl rog pe șofer să facă liniște. Rămân singur cu gândurile mele.

 

Biserica e impunătoare. Mereu m-am întrebat de ce ortodoxismul inspiră o așa frică și e atât de rigid în timp ce la catolici totul pare un omagiu pentru lumină și viață. Nu contează. Intru. Privesc nepăsător la icoane. Nu pentru ele am venit. Ci pentru apa sfințită. Găsesc un vas. Fără să stau pe gânduri, bag mâna dreaptă înăuntru. Spre surprinderea mea, nu se întâmplă ceva. Ochii sunt tot acolo. Doar psihoza m-a făcut să cred că sunt posedat. Mă îndrept spre ieșire cu un milion de întrebări în minte și niciun răspuns.

 

Ceva mai presus de mine îmi șoptește să mă întorc. Merg din nou la vas. Beau. În momentul în care apa îmi atinge buzele, mâna dreaptă mă prinde de gât. Și strânge. Tare. Cu furie. Cu determinare. Cu voința de a mă ucide. Întuneric. Mă prăbușesc.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s