Mai multă realitate sau mai multă imaginație?

Îmi spunea un bun prieten în zorii preocupărilor mele literare că un scriitor trebuie neapărat să aibă un blog. Să poată fi cunoscut mai bine de cititorii lui. Să poată fi urmărit. Consider că a avut mare dreptate. Am început aici, pe Blogul Vindecătorului. Acesta va fi singurul meu blog. Vindecătorul.com nu mai este activ.

 

Cum dorința mea de a fi scriitor nu s-a modificat, doresc să vă mulțumesc în primul rând pentru că mă citiți. Pentru că îmi acordați timp. Știu cât e de prețios în vremurile astea în care suntem cu toții bombardați de informații care mai de care mai senzaționale.

 

Am în lucru un roman. Fantoma. E un titlu povizoriu. Încă nu știu, așa cum nu știu vreodată, care va fi forma finală. Nu știu unde va duce acțiunea. Voi posta câteva mostre pentru voi. E o trudă constantă. Cu multe blocaje. Cu sentimentul că va avea doar o singură destinație. Sertarul. Așa am pățit la fiecare roman. Știu că e o stare trecătoare, de aceea cred că va vedea tiparul, în ciuda nesiguranțelor mele.

 

Povestirea Exorcistul, din care am postat până acum primele patru părți, curge mai ușor. Îmi e cunoscut subiectul. Am făcut documentarea mai demult. Ca și în cazul Invaziei zombi, știu că e un drum destul de bătătorit. Doresc să vă propun un alt fel de abordare și vom vedea împreună dacă voi și reuși.

 

Tot în lucru am ceva ce se vrea o surpriză pentru concitadinii mei. Vă spun doar titlul și vă rog să mă credeți că nu sunt autorizat să dau mai multe detalii. Suceava sub asediu.

 

Am făcut o selecție destul de consistentă de texte pe care le-am publicat până acum în Monitorul de Suceava și vreau să le lansez în volum, cel târziu în primăvară. Sunt încă în căutarea unui titlu și chiar aș fi onorat dacă mi-ați propune unul.

 

Pentru că am primit mesaje în care am fost întrebat despre posibilitatea de a achiziționa cărțile mele, vă spun că voi face demersurile necesare pentru a avea câteva zeci de seturi complete, exceptând România ca un drog, care a fost doar ediție limitată, fiecare exemplar fiind unic și personalizat.

 

În fiecare volum există multe speranțe. În fiecare articol, povestire și postare, la fel. Un scriitor trăiește doar prin cititorii lui. Și simt asta de fiecare dată când semnez o carte. De fiecare dată când văd pe cineva citind un volum de al meu. De fiecare dată când mi se transmite că un copil a fost fascinat de un crâmpei din imaginația mea. De fiecare dată când implic anumite cărți în campanii umanitare. De fiecare dată când primesc reacții de la voi.

 

Vreau să vă spun o poveste. Din păcate, reală. O poveste care m-a impresionat foarte mult. S-a pierdut o fetiță. Într-o pădure din apropierea satului unde locuia. Avea doar 3-4 ani. Mai avea fetița asta și un câine. Ore bune a fost căutată. Au găsit-o într-un final. Într-o mlaștină. Câinele era lângă ea, ținând-o de haine. Să nu se scufunde. Asta fac și cititorii. Țin autorul la suprafață. Să nu cadă în lehamite. În lipsa de motivație. Și de aici vin o parte din marile speranțe care învelesc fiecare carte.  Cititorii sunt cei care țin autorul în viață.

 

Planurile mele literare le cunoașteți acum. Poate veți răspunde voi la întrebările care mă bântuie de ceva vreme. Cărui domeniu ar trebui să-i acord mai multă atenție? Să scriu mai multe articole cu tentă socială? Sau mai mult SF? Mai multă realitate sau mai multă imaginație?

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s