Rasa umană încotro?

Operația, reușită! Pacientul, mort… este un volum dur. Sincer. Direct și fără cosmetizări inutile. O prezentare a societății noastre așa cum am văzut-o eu de a lungul a 4 ani, cât am scris în presa locală. Nu credeam că va vedea lumina tiparului însă domnul Constantin Pavel, prin extraordinara muncă pe care o face la editura Pavcon, a fost de altă părere. Apariția acestui volum a reprezentat o mare bucurie pentru mine. Îndrăznesc să afirm că este împlinirea evoluției mele ca scriitor pe teme sociale și medicale. Nu am făcut foarte multă gălăgie pe subiectul acesta. Am sperat și sper în continuare că textele vor vorbi de la sine. Că se vor recomanda singure. Vreau să mulțumesc tuturor celor care au comandat cartea, cititorii mei fideli, fără de care nimic din ceea ce scriu nu ar avea rost.

Am spus la lansarea primului volum, Dispensarul SF (Editura Cygnus 2013) că sunt genul de autor care scrie și pentru un singur cititor. Nu m-am schimbat. Am așteptat foarte mult, mai mult de un an, ca scrisul să erupă din nou. Să îmi dea acea senzație de transă. Să nu mă mai tem de taste. Nu caut vreo afirmare sau vreo confirmare. Am scris 9 cărți până acum. Și totuși… nu am scris cartea. Unii ar spune că e Dispensarul SF. Alții că e Copiii din tren coboară la prima. Fanii SF-ului vor spune de Adnana sau Invazia zombi. Dați-mi voie să nu fiu de acord, oricât de mult aș ține la voi și la aceste lucrări. Încă sunt în căutarea cărții. A acelui volum care să mă macine și consume și să stoarcă din mine și ultima fărâmă de creativitate. Acel volum în care pur și simplu trăiești. Cum trăia Zola cu omuleții lui fiziologici.

Încercările mele, momentan timide, de a reanima acest blog se înscriu în starea de creație pe care o simt în ultima vreme.Sincer, e atâta nebunie în lumea asta, în jurul nostru, în fiecare zi încât e păcat să nu ne distrăm împreună. Exact cum am mai scris. În țara asta nu există un idiot notoriu, facem fiecare cu schimbul. Bețivi notorii, Slava Domnului, avem. Analfabeți notorii, nu mai spun. Unii ne-au și condus. Alții se fac de rahat în public prin parlament sau pe la televizor. Sunt sigur că vom avea subiecte de distracție. De-a râsu’ plânsu’. Însă asta e societatea noastră cică modernă și europeană. Mulți dintre noi merg pe burtă, încercând să se păstreze într-o umbră permanentă. E o mare seducție în starea asta. Credeți-mă! Să fii plantă poate fi un răspuns la mocirla din jur. Și dacă te mai și hrănești prin fotosinteză, evitând otrăvurile care ne sunt servite pe post de alimente, atunci chiar că te simți ca în rai. Însă, ce naiba?, că ești gras sau slab, moartea nu te complimentează sau ceartă. Nimic nou sub soare, dragii mei. Ce a fost va mai fi. E atât de simplu. Doar noi complicăm toate legile Naturii.

Nu mă tem de prezent. Am crescut într-o societate care s-a schimbat mereu. Ceea ce avea valoare de axiomă într-o vreme, acum e considerat depășit sau amuzant. Sunt foarte curios cum va evolua sau mai probabil involua lumea în care trăim. Și nu mă refer aici la tehnologie. Chiar, v-ați pus vreodată întrebarea de ce tot progresul ăsta tehnologic a explodat doar în ultima sută de ani? Am stat milenii doar la roată, foc, apă și animale și acum ne obișnuim cu ecranele tactile de la câteva luni de viață. Ne obișnuim cu internetul și globalizarea. În singurătate, însă.Goana asta continuă după confort și izolare vă spune ceva? Mutarea vieții în online. Orice doar la un click. Camere de supraveghere peste tot. Comunicarea instantanee din și în toate colțurile lumii.

Cireașa de pe tort sau bomboana de pe colivă, inteligența artificială. Orașe smart. Totul controlat prin voce. Mașini zburătoare. Poate teleportare. Orice este posibil. Însă peste toate astea, care va fi drumul urmat de sufletul omului? În ce vom mai crede? Ce anume ne va mai face să vibrăm, să visăm, într-o lume exprimată doar în pixeli? De la 4k și 8k până la n factorial k. Totul pentru a reda cât mai fidel, ghici ce?, realitatea aia pe care nu o băgăm în seamă. Orbiți de ecrane și postări și like-uri. Asta în timp ce mediul ni se degradează cu fiecare generație. Și toate odată cu el. Apă, mâncare, aer. Cred cu tărie că suntem la un punct de cotitură. Rasa umană încotro?

Vom afla împreună. Haideți doar să fim atenți la ce e în lumea asta și la știrile cu adevărat serioase care se strecoară uneori, la diverse așa, prin noianul de „breaking news-uri” de

pe la noi.

Dacă ne ducem dracului, măcar să o facem împreună. Cu degetele mijlocii ridicate, arătând karmei cât ne pasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s