Nu vă mai prefaceți că iubiți diaspora!

În primul rând nu există noi și ei. Suntem o singură nație. Cu specificul nostru. Cu mentalitatea noastră. Cu calitățile și defectele noastre. Aria geografică pe care suntem răspândiți e irelevantă în condițiile în care trăim toți într-o Europă care ne e umbrelă. Sau nu e așa? Să discutăm despre motive, justificări, lehamite, dezamăgiri sau chiar răzbunare. Da!, unii au plecat având chiar asta în minte. Că se răzbună pentru toate nedreptățile și frustrările îndurate pe aici.

Am mulți prieteni, unii chiar din copilărie, care sunt plecați în străinătate. Oameni care au trăit zeci de ani în pribegie. Mă îndoiesc profund că vor avea vreodată intenția de a se întoarce. Marea majoritate s-a adaptat la viața de acolo. Unii au devenit chiar cetățeni cu acte în regulă. Le merge bine. Au învățat să respecte reguli. Să muncească la un standard înalt de calitate. Au învățat normalitatea. Însă cel mai mare câștig pe care cred că-l au este redobândirea încrederii în instituțiile statului. De acolo, nu de la noi. Să fim bine înțeleși.

Aud tot mai des în media despre preocuparea din partea liderilor, oricare ar fi, pentru crearea de condiții ca românii plecați, forța activă a țării, să revină în locurile natale. Să contribuie la prosperitatea României. Că avem nevoie de ei. Că viitorul îl putem construi împreună. Dacă nu mi-ar fi așa lehamite și silă, m-ar buși râsul. Cum să afirmi așa ceva, tu guvern, oricare ți-ar fi coloratura, când știi foarte bine că îi bagi în seamă doar atunci când contează la vot? Atunci știi să le dai foc. Să-i ațâți la dezbinare și la ură. Votul la români se bazează pe emoție, nu pe rațiune. Așa se câștigă și se pierd alegerile.

Dacă se întorc, nu toți cei peste trei milioane, ci doar a treia parte din ei, paralizează țara. Va fi un mare pericol de război civil. Îmi asum ce spun. În condițiile în care o lună pe an, când vin „italienii”, toată societatea e dată peste cap. Nu mai poți circula. Nu mai poți merge undeva fără să dai de cozi imense. Spitalele și cabinetele medicale sunt excedate. La fel ca orice instituție comercială sau prestatoare de servicii. Și asta e doar o lună pe an, repet.

Ce vei face, tu guvern, dacă ar rămâne? Ce vei face cu copiii acestor oameni? În condițiile în care nu există grădinițe, școli, medici, cadre didactice suficiente nici pentru cei care sunt acum în țară. Ce te faci tu guvern cu lipsa asta acută de infrastructură? Unde vor sta oamenii ăștia? Unde vor munci? În condițiile în care tu, stat social și indolent, ai grijă să îngropi orice inițiativă de afaceri în hârtii, impozite, taxe, controale. Ce te faci, tu guvern, cu lipsa locuințelor? Cu incapacitatea ta de a gestiona, în orice oraș, o rețea de termoficare, o cantitate mai mare de zăpadă sau apă sau gunoi.

Ce te faci când numărul de mașini va crește brusc cu o treime? Și așa nu sunt parcări. Și așa nu sunt drumuri. Și așa e poluare peste tot. Ce măsuri vei lua tu? Că dacă vin românii activi nu mai merge cu indolența și vrăjeala. Oamenii ăștia mai fac o Revoluție. De foame și nervi și lipsuri. Mai ales când văd toți îmbuibații indiferenți la problemele lor. Îi încurajezi să se mute la sate, nu? Și acolo ce anume să facă? Agricultură? Cu ce? Pentru ce? Să nu aibă piață de desfacere? În condițiile în care, tu stat iresponsabil, nu încurajezi deloc producătorii locali. Ba le mai dai și în cap favorizând orice nu e românesc. De la lanțuri de hipermarketuri și de farmacii până la bănci. O știu și cei plecați, o știm și noi. Coabitarea în actualele condiții din România e imposibilă. Pentru că, tu stat leneș și surd, nu ești în stare să faci absolut nimic pentru o mână de oameni câți suntem acum. Ce să mai vorbim de câteva sute de mii-milioane în plus?

Nu mai departe de Ditrău se vede impotența. Ia să ne gândim că în locul celor doi din Sri Lanka erau doi unguri. Sau doi nemți. Sau doi evrei. Sau doi romi. Și comunitatea locală efectiv făcea circul ăsta că nu vor să-i accepte, să fie clar, într-o afacere privată. Cum reacționai atunci? Ce făceai tu, Consiliu național de combatere a discriminării? Mai trimiteai, tu stat, control de la ITM la patron și-l ardeai cu amenzi de zeci de mii de lei? Mai aveai tu curaj să taci? Dar, nah, când o minoritate îți face de ani de zile guvernul e clar că-ți dictează ce vrea și face ce vrea în teritoriul ei. Nu ai sânge-n trompă să o superi. Să te comporți normal. Să implementezi cu autoritate principiile universale de toleranță și chiar drepturile omului. De fapt, care autoritate? Că sunt unele regiuni în care flutură două steaguri naționale pe clădirile Tale, statule!

În condițiile astea de disfuncționalități tu ai tupeul să declari că te doare de diasporă? Că îți dorești și faci tu „politici” să se întoarcă sute de mii în țară? Pentru ce? De tine au fugit. Pentru că i-ai violat. Pentru că i-ai abuzat prin nepăsare. „Știi că ești un bun violator atunci când ea se urcă deasupra, nu?” Ei bine, asta nu se va întâmpla vreodată. Ești bun, dar nu chiar atât de bun.

Ce nu înțelegi, tu stat care cică esti obligat să ai grijă de cetățenii tăi, e faptul că mulți te urăsc pentru că te dovedești nefuncțional. În situatii în care chiar vieți depind de tine. Mori cu dreptatea în mână. Aceeași speță, același avocat chiar, dar sentințe complet diferite pentru doi oameni. Asta e funcționalitate? Mori cu zile prin spitale după ce stai câte 14 ore la UPU. E ” normal” când ai spitale puține, medici puțini și suprasolicitați plus o populație din ce în ce mai bolnavă. Că, deh, tu stat crezi că e de glumit cu sănătatea. Să mai spun de oamenii ăia morți în Apuseni? De femeia moartă pentru că a avut ghinionul să meargă la spital în plină criză de imunoglobulină? De cum au murit de infecții arșii de la Colectiv? De sugarii morți pentru că nu ai avut potența de a da medicilor instrumentele legale care să le permită să oblige anumite forme de viață să își vaccineze copiii? Să mai spun de criza medicamentelor oncologice? Ai fost vreodată, tu stat, într-un spital de oncologie? Să vezi ce e acolo. Să vezi muribunzii cum stau cu orele să fie consultați și internați? Ca să li se facă apoi scheme incomplete de tratament. Că, deh, nu avem de aia nici de ailaltă.

Ai generații întregi care abia iau bacul. Care, mai grav, nu știu să scrie și să vorbească limba română corect. Dar, nah, trec clasa că altfel nu au profesorii catedre. Școala în țara asta e făcută pentru cadrele didactice, nu pentru elevi. Nu mă credeți? Uitați-vă la inutilitatea unor materii. Uitați-vă la inutilitatea inspectoratelor școlare. Uitați-vă cum scriu copiii. Cum se exprimă. Ăsta e rezultatul școlii prin care a trecut fiecare. Unii se pricep, alții nu. Și tare mă tem eu că sunt puțini cei care se pricep. Știți ceva? Ăia care se pricep au învățat de le-au sărit capacele. Singuri. Au pierdut nopți și zile întregi citind, memorând și apoi aplicând. Nu au dat-o-n trendul de acum sub care se ascunde faptul extrem de simplu că pe unii nu-i duce mintea. N-ai voie să spui așa ceva. Că sare grupul de „mămici” de pe facebook. Acum copilul nu știe să citească și nici să socotească, nu știe să scrie, nu ține minte dar are” inteligență emoțională și creativitate”. Concepte cu care va muri de foame. Ba va mai omorî și pe alții dacă ajunge „numit” într-un post prea mare pentru câtă minte are. Priceperea, ca să nu mai spun excelența, în orice domeniu se obține cu sudoare. Cu efort intelectual. Cu studiu până la epuizare. Și, Da!, cu norocul de a găsi un mentor. Nu un profesor, că de ăștia e plin peste tot. Un mentor care să-și iubească profesia atât de mult încât să fie atent la ce diamante poate găsi într-o clasă. Să le șlefuiască întocmai ca un bijutier nu doar să aștepte leafa și vacanțele. Și să dea meditații. Chiar dacă meditațiile astea aduc, nu-i așa?, tuturor câte șase case.

Tolerezi, tu stat, în multe posturi, de jos până sus, oameni absolut incompetenți, dar ai pretenția să evoluezi. Atâta timp cât totul arată bine pe hârtie, e în regulă, corect?

Nu ești în stare, tu stat polițienesc, să localizezi și să salvezi copii de la viol și moarte. Stai cu „instituțiile” la ușa criminalului și te miri că e mai potent ca tine. Nu ești în stare să salvezi un urs accidentat pe o pârnaie de drum. Lași animalul să agonizeze cu orele. Că ai un „reprezentant al guvernului” în teritoriu total incompetent. Pui în tot felul de funcții oameni care nu au curaj să ia o decizie din, ce să vezi?, necunoașterea legii. Păi dacă sunt numiți, cum dracu să se priceapă la a gestiona o situație de criză?

Nu ești în stare să ne asiguri normalitatea. Siguranța. Viitorul. Însă ai tupeul de a te preface că nu mai poți de grija diasporei. Sigur, așa cum nu mai poți și de grija noastră. Au venit oamenii ăștia la un protest. I-ai bătut și gazat. Au plecat oamenii din Moldova să protesteze în marea mahala pentru a se începe naibii o autostradă care să-i lege de țară. I-ai blocat și amendat. Că nu aveau autorizație de protest. Atunci când Președintele a fost cu geaca roșie în stradă era autorizat mitingul? Nici supt o formă, așa e? Atunci era noaptea ca hoții când dădeau ceilalți ordonanțe. Acum că au dat ăștia tot noaptea ca hoții 25 de ordonanțe e în regulă, nu? Dubla masură. Exact așa cum ne-a învățat Europa cu dublul standard.

Măcar nu va mai faceți că iubiți diaspora. Măcar nu ne mai luați de proști. Măcar asumați-vă impotența și indiferența. Lipsa de soluții și viziune. Nah, de data asta românii nu au mai votat pentru pensii și salarii. Au votat pentru România normală. Voi, cei care citiți rândurile astea, o vedeți pe undeva? Poate mi-o arătați și mie.