Învăț până când nu mă vei mai putea înțelege…

Scrisul nu e mereu despre mine. Nu e mereu un mod de a mă diseca. Nu! Scrisul poate fi un mod de viață. O stare. Ceva care să îți aducă echilibru. Mi-a spus un prieten mai demult o chestie. ” Eu am crezut că ţi-ai făcut blog ca să te distrezi, nu să iei lucrurile atât de personal”. Sunt foarte puțini oameni care mai urmăresc blogul ăsta. În condițiile în care nici eu nu am prea mai dat pe aici e normal să fie aşa. Sunt total diferit de cel care eram acum ceva ani. Am evoluat dar mi-am păstrat atitudinea. Scriu şi pentru un singur cititor. Şi îţi mulţumesc mult, cititorule. Pentru timp. Pentru atenţie. Pentru că ţii în viaţă atât blogul cât şi autorul.

***

Societatea în care trăim e într-o dinamică fenomenală. Pe repede înainte. Învățăm cuvinte noi. Învăţăm tehnologii noi. Începem să ne obișnuim cu două chestii despre care acum ceva ani nu aveam vreo idee. Inteligenţa artificială și covidul. Sunt câteva vârfuri în cercetare care aduc rasei umane anumite beneficii. Însă atât de puternic sunt prezentate doar aceleaşi infime aspecte încât impresia mea e că ni se ascunde ceva.

Covidul ne-a învățat că putem să ne descurcăm în online. Că multe servicii oferite populației nu necesită neapărat birouri şi personal cu program strict. Ba chiar că anumite specialități medicale pot funcționa prin teleconsultatii. Ne-a mai învăţat că igiena e importantă. Ne-a mai învăţat că nu suntem atât de supremi pe cum ne credem. Din păcate, odată cu flagelul ăsta, a ieșit la iveală partea eclectică a umanității. S-au format tabere pro şi contra orice. De la vaccin până la însăși existența bolii. De la neîncrederea în autorități până la sfidarea opiniilor medicale specializate. Şi aici nu mă refer la explicaţiile tuturor medicilor. Ci şi la opiniile celor cu adevărat îndreptățiti să vorbească. Imunologii. Geneticienii. Microbiologii.

Pandemia nu s-a terminat. Va izbucni mai puternic în toamnă. Aşa arată datele în acest moment. Nu avem tratament. Nu avem resurse medicale suficiente. Nu avem acoperire vaccinală. De acord. Extrem de multă lume a trecut prin boală. Raportați sau nu, acești oameni au imunitate momentan. Va fi suficient? Vom vedea împreună.

Ne jucăm încă, facem abia primii pași spre un viitor în care ne vom încredința viața cuiva. Depindem de prea multe în vremurile astea. Depindem de curent electric. De internet. De combustibil. De hrană congelată. De aer condiţionat. De gazele naturale pentru încălzire. De industria farmaceutică. De serviciile medicale extrem de avansate. Şi lista e interminabilă din păcate. Ăsta e preţul confortului și vitezei în epoca modernă. Aş îndrăzni să afirm că ăsta e preţul supraviețuirii. Fiecare domeniu de care depindem ce anume are la bază? Un computer. Ei, aici vine partea mai delicată. Ce se va întâmpla atunci când orice computer va conţine sau va putea fi controlat de inteligență artificială? Ce se va întâmpla atunci când acești algoritmi, aşa cum sunt momentan, vor evolua? Prin învățare continuă. Prin interacțiune chiar directă cu mintea şi biologia umană. Pentru că nu e departe ziua când se vor putea implanta de rutină cipuri neurosenzoriale. Avem deja neuronul artificial. Una din cele mai mari realizări. Expresia geniului uman în toată splendoarea lui. Acest neuron va putea fi adaptat astfel încât să interacţioneze cu un cip. La un capăt va avea o sinapsă cu neuronii naturali iar la celălat o legătură cu cipul. Ce date se vor putea înregistra, modifica sau înţelege mai bine? Ce date vom oferi inteligenţei artificiale? Gândurile noastre, nu?

În momentul în care totul va fi reglat sau, îndrăznesc să spun, guvernat de inteligență artificială, la ce nivel va fi gradul nostru de siguranță? Nu vreau să mă las sedus de reflexele SF pe care le am în gândire însă un lucru îmi e limpede. Ne punem existenţa într-un cod pe care la un moment dat s-ar putea să nu-l mai înţelegem. Iar din acea clipă nu va mai putea fi vorba decât de o altă luptă.

Incet, încet, pe nesimţite, din cauza telefoanelor moderne am pierdut multe lupte. Lupta pentru intimitate. Lupta pentru independenţă. Lupta pentru adaptarea individuală la mediu. Fără GPS suntem total depăşiţi într-un mare oraş. Un spectacol al naturii nu ne mai lasă muţi de admiraţie pe mulți. Lupta pentru timp liber e pierdută şi ea. Pentru că orice apel înseamnă o posibilă problemă de rezolvat. Lupta pentru condiţia fizică. Jocurile online creează dependenţă întocmai ca narcoticele. Când stai cu ochii în ecrane ore întregi corpul se modifică. Metabolismul se modifică. Procesele neuronale se modifică. Şi sunt enorm de multe alte lupte pe care le-am pierdut sau suntem pe cale să le pierdem. Trist e faptul că nici nu se pot numi lupte ci capitulări necondiţionate. Paradoxal, suntem mai preocupaţi de mediul online decât de mediul înconjurător, de propria sănătate, de propria viaţă reală. Vor fi suficiente toate astea pentru a declanşa un proces adaptativ în întreaga rasă umană? Proces ce va deveni evident în câteva generaţii? Nu ştiu. Ceea ce ştiu însă e faptul că invenţiile şi descoperirile majore au avut un impact deosebit asupra evoluţiei omenirii. Focul. Roata. Agricultura. Atomul. Genomul. Zborul. Sunt câteva exemple. Nimic nu a mai fost la fel după ele. Ce vor face internetul şi inteligenţa artificială cu rasa umană?

***

Lumea încă e un loc fascinant. Oamenii, mă rog, unii dintre ei, sunt savuroşi. Şi din fericire anumiţi „săriţi” se plictisesc groaznic pe planeta asta. Încă nu s-a terminat distracţia. Încă mai avem o anumită libertate şi un anumit liber arbitru. Nu ne-am predat chiar toţi. Doar cei care au cu adevărat nevoie de inteligenţă. Fie ea şi artificială. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s