Vaccinul şi girofarul.

Lumea asta e un loc al naibii de interesant. Habar nu am cum evoluează viața pe alte planete, cum sunt altfel de inteligenţe. Ştiu însă sigur că pe bucata asta de rocă sunt situaţii şi ființe savuroase. Poţi să urăști un sistem, o clasă conducătoare, un stat absolut depășit în multe domenii, dar nu poţi sa urăști toți oamenii, toată turma.

Dragostea de viaţă, de fiinţa umană, respectul pentru biologia fiecăruia şi responsabilitatea pentru sănătatea tuturor celor care vin la mine sunt chestiuni definitorii pentru practica mea de zi cu zi. Am fost întrebat de ce mă încăpăţânez să practic în rural. Medicina e la fel peste tot. Nu există diferenţe majore. Doar că în rural, pe lângă anumite greutăți, totul e autentic. Procentele de sinceritate şi respect dintre şi pentru oameni sunt la cote mult superioare celor din oraș. Nu vreau să jignesc, nu mai sunt cel care scria obscenităţi, doar că asta observ şi trăiesc.

Sigur că pandemia a ajuns peste tot. Sigur că vaccinul a ajuns peste tot. Sigur că fiecare om are părerea lui despre modul în care au evoluat şi mai ales s-au limitat brusc îmbolnăvirile de covid. În tot peisajul recent cele mai tari mi se par de departe caravanele de vaccinare. Chiar îmi doresc să continuie obiceiul ăsta în campaniile de vaccinare antigripală, în campaniile de vaccinare ale copiilor conform schemei naționale. Ba chiar la eliberarea rețetelor compensate. Să înjure alţii SIUI-ul. Să blesteme alţii, poate chiar ministrul sănătății, serverele şi să gestioneze alţii nesimțirea celor care se ocupă, sanchi, cu mentenanța. Ar fi de vis. Ba chiar caravane mobile pentru măsurarea tensiunii arteriale. Şi mai bine. Totul de la nivel central. Ce vremuri deosebite. Total de acord, cu condiția ca populația să aibă încredere în autorități. E evident cât de multă are, nu?

Bunica din faţa mea se confruntă cu multe probleme de sănătate. Diabet, hipertensiune, fibrilaţie atrială, ba chiar și un infarct miocardic în antecedente. Din fericire e stabilă acum. Ia tratament cronic şi face vizite lunare la dispensar. E o femeie plăcută. Cu mult bun simţ. Cu glasul ăla domol din care răzbate respectul pentru medic. O consult. Mai vorbim în timp ce îi scriu reţeta.

  • Domn doctor, eu m-am vaccinat.
  • Foarte bine aţi făcut. Cum a fost?
  • Uşor.
  • Aţi avut ceva reacții adverse? V-a durut mâna după injecție?
  • Nu m-a durut nimic. Nici nu am simţit.

Sunt foarte curios să aflu mai multe.

  • Când v-ați vaccinat, mamă?
  • Sâmbătă. A fost caravana.
  • Cu ce vaccin?
  • Cu Pfizer
  • Şi a doua injecție? Vin tot ei să vă facă?
  • Aşa au spus. Ştiţi…

Tace, sfioasă într-un fel care îmi spune că va urma ceva important. Aşa sunt unii oameni. De o timiditate autentică. Asta ascunde o mare bunătate sufletească.

  • Va rog, mamă, spuneţi.
  • M-a vaccinat Arafat.
  • Mă bucur. Aţi avut parte de o injecție specială.
  • Să ştiţi că face injecții la fel de uşor ca dumneavoastră.

Ce să mai spun?

  • Vă mulţumesc, domn doctor. Tare mult mă bucur că v-am văzut. Şi că nu aţi pățit nimic.
  • Ce să pățesc, mamă?
  • Eh, vorbește lumea vrute şi nevrute.

Chiar m-a făcut curios.

  • Ce vorbeşte, mamă?
  • Eh, lăsaţi. Bine că sunteţi aici.

Nu mă las. Insist. Până la urmă aflu. Am primit vaccin anticovid cu o zi în urmă. Cei care mi-l aduc vin cu sirene și girofaruri. E un eveniment care impresionează lumea. Au văzut câteva băbuţe că s-au oprit la dispensar și au crezut că mă arestează. Parcă şi aud ” Săracul băiet! Oare ce a făcut de l-au luat asa cu poliția?”

Minunat, nu? Am aşteptat să plece bunica să pot să râd. Până mi-au dat lacrimile. Pe bune! Nici în campaniile electorale nu am râs aşa.

Domnilor polițiști și jandarmi, vă rog frumos, când mai veniţi la mine, opriți semnalele ” acustice și luminoase”. Nu de alta, dar cu ceva vreme în urmă s-a dus vorba că sunt mort. Acum că sunt arestat. Oare ce mai urmează? Babuţele astea mai mult surde și dezorientate o să mă facă la un moment dat popă, actor, că tot mă văd pe la televizor, poate extraterestru, poate, cine ştie? Doamne fereşte!, politician. De fapt, eu sunt doar doctorul de la Dispensarul SF. Şi aşa am de gând să rămân.  

Voi mă cunoașteți, nu? S-a terminat pandemia cică. Prin decret guvernamental. Începe distracția în viaţa reală. Şi al naibii să fiu, am de gând să scriu despre asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s