48 şi nu mă opresc aici!

Azi împlinesc 48 de ani. Jumătate din timpul ăsta am practicat medicina. M-am străduit în fiecare zi să merit halatul alb. Să merit încrederea celor care m-au ales ca medic. Să mă pun mereu pe locul doi în relaţia cu cei în suferinţă. Dacă am reuşit sau nu, asta nu judec eu. Ştiu doar că nu am încetat vreodată să iubesc oamenii chiar dacă în unele zile aş fi preferat interacţiunea cu alte specii. Vegetale mai ales.

De aproape 10 ani am o activitate literară mai mult sau mai puţin vizibilă. Vă asigur că încă iubesc cuvintele. Că încă mai sunt zile când pur şi simplu erup. Doar că nu găsesc de fiecare dată forţa să vi le dăruiesc. În vremurile astea suprasaturate de „opinii” şi de „specialişti” e nevoie de o mare motivaţie pentru a mai scrie articole cu tentă socială. Prefer povestirile SF. Prefer imaginaţia. Prefer să vă iau cu mine prin spaţiu. Abia acolo e adevărata libertate.

Ultimii ani au adus multe. Pandemie. Război. Tot felul de crize. Schimbări profunde în societate. Panică. Manipulare. Disperare chiar. Certitudinea că în faţa unor calamităţi, fie ele naturale sau artificiale, nu avem resurse umane, materiale şi nici de inteligenţă pe care să ne bazăm. Cea mai gravă mi se pare însă criza de încredere. În noi înşine. În societatea pe care o alcătuim împreună. Păcat. Toate astea au un puternic impact negativ asupra sănătăţii mintale. Dacă o ţinem aşa încă o vreme, mă tem că nu ne mai facem bine vreodată.

Doar că, ştiţi ceva?, viaţa asta nu e mereu aşa cum îşi doresc alţii să ne facă să credem. Eu unul încă mai sper că în timpul vieţii mele se va găsi leacul pentru orice tip de cancer. Mai sper că vom pleca fizic pe Marte. Mai sper că vom fi capabili să folosim o infimă parte din resursele Universului pentru a nu mai ucide planeta asta. Mai sper că ne vom trezi şi vom lupta fiecare pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră, a rasei umane.

Ţin în mod special să vă mulţumesc tuturor. Pentru că mă citiţi. Pentru că mă urmăriţi prin mediile în care am onoarea să fiu invitat. Pentru tot timpul pe care l-aţi acordat lucrărilor mele. Nu m-am schimbat. Am scris şi voi scrie chiar şi pentru un singur cititor. Toţi sunteţi importanţi pentru mine. Pentru că voi ţineţi în viaţă blogul, cărţile, autorul. Vă asigur de preţuirea mea nemărginită.

Şi pentru că îmi sunteţi prieteni vă voi face o mărturisire. Ce-mi doresc de ziua mea? Să vindec toţi bolnavii care vin la mine. Începând de azi în următorii 48 de ani. E atât de simplu.

3 thoughts on “48 şi nu mă opresc aici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s