Filed under General

Nu toţi morţii vorbesc, domnule comisar…

Nu toţi morţii vorbesc, domnule comisar…

Biroul meu nu-mi place în mod special. Sigur, e dotat cu tot felul de chestii moderne. Calculator. Imprimantă. Aer condiționat. Camere de înregistrare mascate. Senzori de mișcare și sunet. Lucruri esențiale în vremurile astea. Însă e cam mic. Aspectul e unul înghesuit. Dar, asta e, atât și-a permis Poliția să investească. Planul e să aruncăm … Citește în continuare

De veghe în lanul de porumb.

De veghe în lanul de porumb.

N-am fost vreodată un fan al contemporanilor. Dimpotrivă. Am profunde veleităţi de pustnic. Mă simt cel mai bine în compania altor specii. Vegetale în special. Îmi plac buruienele. Copacii. Frunzele. Cu sau fără clorofilă. Departe de mine gândul de a promova leacurile naturiste însă cred cu tărie că omul are la dispoziţie în Natură absolut … Citește în continuare

Nu eşti singur!

Nu eşti singur!

„La început au râs de mine şi de pregătirile mele pentru apocalips. Apoi m-au imitat. Când moartea violentă a devenit rutină m-au căutat. Nu mulţi. Unii dintre cei puţini care au reușit să scape. Nu m-au găsit. Nu am vrut să mă găsească. M-ar fi încurcat. Poveri pe care nu mi le doream. Acum aş … Citește în continuare

Nu ne predăm chiar toţi. Doar cei care au cu adevărat nevoie de inteligenţă. Fie ea şi artificială.

Nu ne predăm chiar toţi. Doar cei care au cu adevărat nevoie de inteligenţă. Fie ea şi artificială.

Facem primii pași spre un viitor în care ne vom încredința viața cuiva. Pentru că depindem de prea multe în vremurile astea. Depindem de curent electric. De internet. De combustibil. De hrană congelată. De aer condiţionat. De gazele naturale pentru încălzire. De industria farmaceutică. De serviciile medicale extrem de avansate. Lista e interminabilă din păcate. … Citește în continuare

Iţcani, lumini și umbre.

Iţcani, lumini și umbre.

Autobuzul opreşte la gară. E capăt de linie. Gara din Iţcani. Un loc special pentru mine. Copilăria mea şi a altora. O gașcă pestriță în toate sensurile. Cobor. De când m-am urcat am intrat în transă. Mă şi vedeam copil. Venind din oraș cu autobuzul. Fascinat de șofer. De volan. De butoanele care se aprindeau … Citește în continuare

Suceava, pacientul zero.

Suceava, pacientul zero.

 Suceava e un oraș mic. Cu străzi care în cea mai mare parte a zilei fac față traficului. Sigur, aglomerația e acută dimineața în jur de ora 8, în paranteză fie spus, când îi mănâncă-n cur pe cei care se ocupă de salubritate să încurce și mai tare. Și instructorii auto își scot afonii tot … Citește în continuare

Ultima fiță, cămașa de forță.

Ultima fiță, cămașa de forță.

Sincer să fiu îmi lipsește foarte mult starea de urgență. Scriind despre apocalips, fascinația de a vedea imagini pe care le aveam până acum doar în cap a fost maximă. Țin minte cum, prin prisma meseriei, am avut ocazia de a bântui pe străzi prin orașul carantinat. Nu vedeam multă lume. Impresia generală era de … Citește în continuare