Scriam bine acum vreme. Știam asta. Nu pentru că îmi spuneau cei care mă citeau ci pentru că așa simțeam eu. Mereu cuvintele au erupt însă încet, încet m-am stins. Nu am mai simțit. Am pierdut privirea aia care trecea și prin pietre. Ochiul ăla care vedea mai intim decât microscopul electronic. Forța de a … Citește în continuare
Vremuri patologice. Vremuri ciudate în care fiecare viață e plină de superficialitate. Vremuri grăbite. Vremuri guvernate de traiuri pe datorie. Vremuri pline de angoase. Vremuri care prevestesc ceva. Nori negri care se tot adună fără a fi băgați în seamă. Cine să-i bage? Oamenii ăștia lipiți de ecrane? Pe măsură ce tehnologia avansează, paradoxal, inteligența … Citește în continuare
Ne-am privit câteva secunde în ochi și ne-a fost de ajuns să ne vedem moartea. Stânga îmi pleacă fulgerător, mânată de o forță pe care numai disperarea ți-o poate da. Craniul îi crapă. Creierii sau, mă rog, ce a rămas din ei, se scurg pe un sol obișnuit deja cu multe atrocități. Nu-i pasă. Nici … Citește în continuare
Astăzi împlinesc 49 de ani de când sunt pe planeta asta atât de bine ascunsă într-un sistem solar oarecare, într-un braț al unei galaxii oarecare. O planetă care găzduiește un fenomen evolutiv ciudat. Viața. O combinație între fragilitate și infinitate. O simbioză între atomi reci și cuante de energie și informație. O planetă pe care … Citește în continuare
În loc de introducere. Până acum m-am descurcat onorabil pentru un sticlete. Anchetele mele au fost complexe. Cu multe situații care în anumite momente mi s-au părut fără ieșire. Scenariul e mereu același. Personajele, vii sau moarte, victime sau criminali, gravitează în jurul unor explicații. Să ajungi la rezolvarea crimei sau crimelor nu … Citește în continuare
Trăim vremuri extrem de ciudate. Totul se schimbă de la o zi la alta. E un iureș constant, condensat într-un interval scurt de timp. Consecința este o explozie a bolilor. De orice fel. De la patologie psihiatrică până la cancere. Stresul și eforturile de adaptare la viața modernă sunt cauzele principale ale afecțiunilor. Trist e … Citește în continuare
Sunt obosit! Zi-mi ceva nou! Tu te-ai născut obosit! Nu avem altă opţiune. Ajungem acolo şi ne facem treaba. Crezi că ăştia care au investit în noi sunt filantropi? Nu, frate! O să ne facă viaţa un iad dacă nu reuşim. Atunci să vezi tu oboseală. Când ne vor pune să muncim ca sclavii să … Citește în continuare
Azi împlinesc 48 de ani. Jumătate din timpul ăsta am practicat medicina. M-am străduit în fiecare zi să merit halatul alb. Să merit încrederea celor care m-au ales ca medic. Să mă pun mereu pe locul doi în relaţia cu cei în suferinţă. Dacă am reuşit sau nu, asta nu judec eu. Ştiu doar că … Citește în continuare
Când prezentul e doar viitorul apropiat totul se modifică. Viaţa pe planeta albastră a dobândit o nouă condiţie. Până acum avea nevoie doar de apă lichidă, energie şi alte câteva elemente. Ma refer la oxigen, hidrogen, carbon, azot. La nivel simplu şi eficient, aşa cum e totul în Natură, cam astea au fost componentele necesare … Citește în continuare
Biroul meu nu-mi place în mod special. Sigur, e dotat cu tot felul de chestii moderne. Calculator. Imprimantă. Aer condiționat. Camere de înregistrare mascate. Senzori de mișcare și sunet. Lucruri esențiale în vremurile astea. Însă e cam mic. Aspectul e unul înghesuit. Dar, asta e, atât și-a permis Poliția să investească. Planul e să aruncăm … Citește în continuare
Blogul Vindecătorului 