Sunt locuri pe care le porţi în minte toată viața . Locuri pe care le asociezi cu tot felul de amintiri. Cu tot felul de senzații. Cea mai tulburătoare dintre ele e aceea în care te cauţi. Pe tine cel care erai atunci. Poate nu te mai ţii minte cu toate detaliile. Poate nu te … Citește în continuare
Lumea asta e un loc al naibii de interesant. Habar nu am cum evoluează viața pe alte planete, cum sunt altfel de inteligenţe. Ştiu însă sigur că pe bucata asta de rocă sunt situaţii şi ființe savuroase. Poţi să urăști un sistem, o clasă conducătoare, un stat absolut depășit în multe domenii, dar nu poţi … Citește în continuare
Scrisul nu e mereu despre mine. Nu e mereu un mod de a mă diseca. Nu! Scrisul poate fi un mod de viață. O stare. Ceva care să îți aducă echilibru. Mi-a spus un prieten mai demult o chestie. ” Eu am crezut că ţi-ai făcut blog ca să te distrezi, nu să iei lucrurile … Citește în continuare
Cine eşti tu jurnalistule să îți dai cu părerea în domeniul medical? Părerile tale sunt pe atât de superficiale pe cât de sec îţi e capul. Ți-e frică tare că nu se vând fiţuicile pe care mâzgăleşti tu tâmpenii la comandă, nu? Nu mai e audienţă la emisiunile tale de doi lei. Cum dracu să … Citește în continuare
Aerul e tare. S-a întors iarna în orașul ăsta. Să fiu sincer, mă bucur tare mult. Pe jos, mai ales pe aleile dintre blocuri, e un fel de noroi amestecat cu zăpadă. Curată invitație la fractură când ești epuizat și cu mintea ocupată de tot felul de probleme. Mereu am fost un om grăbit dar … Citește în continuare
Suceava e un oraș mic. Cu străzi care în cea mai mare parte a zilei fac față traficului. Sigur, aglomerația e acută dimineața în jur de ora 8, în paranteză fie spus, când îi mănâncă-n cur pe cei care se ocupă de salubritate să încurce și mai tare. Și instructorii auto își scot afonii tot … Citește în continuare
Șerbăuți – un loc special. O comunitate care are ceva aparte. Meleaguri încărcate de istorie. De emoții. De speranțe. De viață ghidată încă după adevărata scară de valori. Sunt cuvinte cu care s-ar putea descrie foarte multe așezări rurale din România asta atât de unică. Și totusi aici este ceva deosebit. Încerc de 20 de … Citește în continuare
Sincer să fiu îmi lipsește foarte mult starea de urgență. Scriind despre apocalips, fascinația de a vedea imagini pe care le aveam până acum doar în cap a fost maximă. Țin minte cum, prin prisma meseriei, am avut ocazia de a bântui pe străzi prin orașul carantinat. Nu vedeam multă lume. Impresia generală era de … Citește în continuare
Aerul tare al nopții de toamnă face respirația vizibilă. Sala de așteptare din gară e mizerabilă și rece. Miroase a jeg. A trupuri nespălate cu anii. A tutun iute și a vomă. În fața ta sunt doi vagabonzi care și-au găsit adăpost aici. Două epave umane în toată splendorea eșecului lor. Complet aerieni și nepăsători. … Citește în continuare
– Ce-aud? – Eu sunt! – Cine? – Inima ta,Ce mă mai ţin doar într-un firicel.Licoare n-am, nici vlagă a bătea,Văzându-te retras şi singurel,Trist, alungat la colţ ca un căţel.– De ce-s aşa? – De viaţa ta din pandemie. – Dă-mi pace! – Cum? – Ce-ți pasă ție? – Păi eşti copil? – Ba! – … Citește în continuare
