„La început au râs de mine şi de pregătirile mele pentru apocalips. Apoi m-au imitat. Când moartea violentă a devenit rutină m-au căutat. Nu mulţi. Unii dintre cei puţini care au reușit să scape. Nu m-au găsit. Nu am vrut să mă găsească. M-ar fi încurcat. Poveri pe care nu mi le doream. Acum aş … Citește în continuare
Facem primii pași spre un viitor în care ne vom încredința viața cuiva. Pentru că depindem de prea multe în vremurile astea. Depindem de curent electric. De internet. De combustibil. De hrană congelată. De aer condiţionat. De gazele naturale pentru încălzire. De industria farmaceutică. De serviciile medicale extrem de avansate. Lista e interminabilă din păcate. … Citește în continuare
Autobuzul opreşte la gară. E capăt de linie. Gara din Iţcani. Un loc special pentru mine. Copilăria mea şi a altora. O gașcă pestriță în toate sensurile. Cobor. De când m-am urcat am intrat în transă. Mă şi vedeam copil. Venind din oraș cu autobuzul. Fascinat de șofer. De volan. De butoanele care se aprindeau … Citește în continuare
Suceava e un oraș mic. Cu străzi care în cea mai mare parte a zilei fac față traficului. Sigur, aglomerația e acută dimineața în jur de ora 8, în paranteză fie spus, când îi mănâncă-n cur pe cei care se ocupă de salubritate să încurce și mai tare. Și instructorii auto își scot afonii tot … Citește în continuare
Sincer să fiu îmi lipsește foarte mult starea de urgență. Scriind despre apocalips, fascinația de a vedea imagini pe care le aveam până acum doar în cap a fost maximă. Țin minte cum, prin prisma meseriei, am avut ocazia de a bântui pe străzi prin orașul carantinat. Nu vedeam multă lume. Impresia generală era de … Citește în continuare
Aerul tare al nopții de toamnă face respirația vizibilă. Sala de așteptare din gară e mizerabilă și rece. Miroase a jeg. A trupuri nespălate cu anii. A tutun iute și a vomă. În fața ta sunt doi vagabonzi care și-au găsit adăpost aici. Două epave umane în toată splendorea eșecului lor. Complet aerieni și nepăsători. … Citește în continuare
– Ce-aud? – Eu sunt! – Cine? – Inima ta,Ce mă mai ţin doar într-un firicel.Licoare n-am, nici vlagă a bătea,Văzându-te retras şi singurel,Trist, alungat la colţ ca un căţel.– De ce-s aşa? – De viaţa ta din pandemie. – Dă-mi pace! – Cum? – Ce-ți pasă ție? – Păi eşti copil? – Ba! – … Citește în continuare
Să ai covid înseamnă să ai o boală. Ca oricare alta. Și ar trebui să fii bucuros într-un fel că nu are o mortalitate mare. Cu o boală cardiacă ai șanse mult mai mari să te cureți. E adevărat, la fel de rapid și „spectaculos”. Îmi spun colegi care lucrează pe Terapie Intensivă că bolnavii … Citește în continuare
Să vorbesc despre pandemia care schimbă lumea îmi e foarte greu. Nu din lipsă de cuvinte. Nici din vreo îngrijorare privind viitorul omenirii. Toate trec. Au fost boli care pur și simplu au decimat rasa umană. Mândria lanțului trofic. Au fost acțiuni ale unor descreierați care au ucis milioane de oameni. Să vă amintesc de … Citește în continuare
Mai întâi au fost doar câteva zvonuri. Cum că în China a apărut un nou tip de virus. Un SARS sau un MERS. Ce mare scofală? Asiaticii sunt obișnuiți cu astea. Așa cum sunt obișnuiți cu carnea de liliac, creierul de maimuță și alte chestii absolut dezgustătoare pe care le consideră delicatese. Curios de ce … Citește în continuare
Blogul Vindecătorului 