Sunt obosit! Zi-mi ceva nou! Tu te-ai născut obosit! Nu avem altă opţiune. Ajungem acolo şi ne facem treaba. Crezi că ăştia care au investit în noi sunt filantropi? Nu, frate! O să ne facă viaţa un iad dacă nu reuşim. Atunci să vezi tu oboseală. Când ne vor pune să muncim ca sclavii să … Citește în continuare
Azi împlinesc 48 de ani. Jumătate din timpul ăsta am practicat medicina. M-am străduit în fiecare zi să merit halatul alb. Să merit încrederea celor care m-au ales ca medic. Să mă pun mereu pe locul doi în relaţia cu cei în suferinţă. Dacă am reuşit sau nu, asta nu judec eu. Ştiu doar că … Citește în continuare
Când prezentul e doar viitorul apropiat totul se modifică. Viaţa pe planeta albastră a dobândit o nouă condiţie. Până acum avea nevoie doar de apă lichidă, energie şi alte câteva elemente. Ma refer la oxigen, hidrogen, carbon, azot. La nivel simplu şi eficient, aşa cum e totul în Natură, cam astea au fost componentele necesare … Citește în continuare
Biroul meu nu-mi place în mod special. Sigur, e dotat cu tot felul de chestii moderne. Calculator. Imprimantă. Aer condiționat. Camere de înregistrare mascate. Senzori de mișcare și sunet. Lucruri esențiale în vremurile astea. Însă e cam mic. Aspectul e unul înghesuit. Dar, asta e, atât și-a permis Poliția să investească. Planul e să aruncăm … Citește în continuare
N-am fost vreodată un fan al contemporanilor. Dimpotrivă. Am profunde veleităţi de pustnic. Mă simt cel mai bine în compania altor specii. Vegetale în special. Îmi plac buruienele. Copacii. Frunzele. Cu sau fără clorofilă. Departe de mine gândul de a promova leacurile naturiste însă cred cu tărie că omul are la dispoziţie în Natură absolut … Citește în continuare
„La început au râs de mine şi de pregătirile mele pentru apocalips. Apoi m-au imitat. Când moartea violentă a devenit rutină m-au căutat. Nu mulţi. Unii dintre cei puţini care au reușit să scape. Nu m-au găsit. Nu am vrut să mă găsească. M-ar fi încurcat. Poveri pe care nu mi le doream. Acum aş … Citește în continuare
Facem primii pași spre un viitor în care ne vom încredința viața cuiva. Pentru că depindem de prea multe în vremurile astea. Depindem de curent electric. De internet. De combustibil. De hrană congelată. De aer condiţionat. De gazele naturale pentru încălzire. De industria farmaceutică. De serviciile medicale extrem de avansate. Lista e interminabilă din păcate. … Citește în continuare
Autobuzul opreşte la gară. E capăt de linie. Gara din Iţcani. Un loc special pentru mine. Copilăria mea şi a altora. O gașcă pestriță în toate sensurile. Cobor. De când m-am urcat am intrat în transă. Mă şi vedeam copil. Venind din oraș cu autobuzul. Fascinat de șofer. De volan. De butoanele care se aprindeau … Citește în continuare
Suceava e un oraș mic. Cu străzi care în cea mai mare parte a zilei fac față traficului. Sigur, aglomerația e acută dimineața în jur de ora 8, în paranteză fie spus, când îi mănâncă-n cur pe cei care se ocupă de salubritate să încurce și mai tare. Și instructorii auto își scot afonii tot … Citește în continuare
Sincer să fiu îmi lipsește foarte mult starea de urgență. Scriind despre apocalips, fascinația de a vedea imagini pe care le aveam până acum doar în cap a fost maximă. Țin minte cum, prin prisma meseriei, am avut ocazia de a bântui pe străzi prin orașul carantinat. Nu vedeam multă lume. Impresia generală era de … Citește în continuare
Blogul Vindecătorului 