Unde eşti tu, Hipocrat?

După cum ştiţi, iar dacă nu, vă spun eu acum, zilele astea a mai fost zidită o pietricică la zidul reformei sanitare. Cea nouă, reforma, nu aia veche de douăzeci şi ceva de ani, cea care a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe, cea care va stârpi corupţia şi abuzurile din sistemul sanitar, cea care are la bază un sistem unic integrat, care a costat foarte multe milioane de euro. În paranteză fie spus: cunosc anumiţi băieţi, extraordinar de dotaţi, care, cu a zecea parte din suma care s-a cheltuit cu sistemul ăsta, puteau face un program mult mai stabil şi mult mai sigur. De parcă ar avea cineva vreun interes ca sistemul să meargă ceas. În fine. E mult de vorbit, dar concluzia este aceeaşi. Încă o vrăjeală, care ne costă pe toţi foarte mult. Vă întrebaţi poate, de ce vă spun toate astea. Răspunsul e simplu. Mai devreme sau mai târziu, veţi depinde de programul ăsta, care gestionează sistemul sanitar. Că aveţi nevoie de o adeverinţă de asigurat, de un bilet de trimitere, de o reţetă compensată, nu contează. Şi când sistemul nu va merge, să nu înjuraţi medicii sau personalul de la casa de asigurări de care aparţineţi. Înjuraţi pe cei care sunt responsabili cu mentenanţa şi cu actualizările impuse de normele pe care toţi le schimbă cum ajung la putere. Repet, pe foarte mulţi bani publici.

Îmi asum ceea ce spun acum. Reţeta electronică e o foarte mare vrăjeală. Nu diferă cu nimic de reţetele pe care le-am scris până acum. Diferenţa e că reţetele electronice se încarcă pe un server şi sunt semnate electronic. Dacă am parafă, cu codul meu unic de medic, de ce dracu îmi trebuie semnătură electronică? Dacă tot sunt pus să raportez lunar situaţii, de ce nu pot duce un fişier cu toate reţetele? Şi să le arhiveze sau studieze cei interesaţi. Nu văd sensul. Plus că, sunt cabinete în vârf de munte, unde nu este nici măcar telefon. Ce să mai spui de internet? Dar uite aşa, ăia care sunt responsabili cu semnătura electronică se adaugă şi ei la lista de asistaţi pentru care muncesc zilnic. Mişto, nu? Au fost anchete, nu? Câte prescripţii electronice fictive s-au găsit? Destule. De ce? Pentru că se poate. Haideţi să vă dau un exemplu. Să spunem că eşti un pacient, care vine la medic după o reţetă compensată, da? Ok. Medicul te serveşte. Pleci. Medicul ăla poate face reţete compensate pe rudele tale, fără ca tu să ai habar. Că doar are la dispoziţie o întreagă bază de date cu cnp-uri. Corect? Le duce la o farmacie, care se pretează la cârlănii şi uite aşa, casa de asigurări decontează reţete fictive. Punct. Are vreun audit timp să meargă din uşă în uşă să verifice dacă omul respectiv şi-a luat cu adevărat medicamentele? Nu are. Uite o posibilă sursă de fraudă în sistem. De ce? Din cauza unui kkt de hârtie şi din cauza unui kkt de sistem, care, parcă anumit, lasă loc de băgat mâna. Cum se poate rezolva situaţia? Prin cardul de asigurat. Card care este personalizat. Eşti pacient, da? Vii la medic cu cardul. Ţi-l bagă într-un cititor de carduri şi îi apare pe ecranul calculatorului tot istoricul bolilor tale. Îţi inscripţionează acolo simptomele, medicaţia, tot ce trebuie şi tu, pacientul, mergi cu cardul la farmacie. Farmacista îţi bagă cardul în cititor şi ştie ce medicamente să-ţi dea. Mai pot medicii şi farmaciştii corupţi sa-şi scrie medicamente pe rudele tale? Colac! De ce? Că nu au cardul lor. Mai decontează casele de asigurări aiurea? Neam. Se inchide cercul? Există control? Da!

Zilele astea s-au schimbat anumite date de pe reţeta electronică. Date nesemnificative. Adică, numărul de telefon al medicului trebuie trecut obligatoriu, ca şi mail-ul. De acord. Pot înţelege asta. Dar de ce plm trebuie numărul trecut cu prefixul de ţară? Că e normă europeană. Noi nu ne putem câca de foame, dar aplicăm standarde europene. Noi crăpăm de tuberculoză, dar suntem cetăţeni europeni. Bineînţeles că sistemul a mers prost, actualizările au apărut târziu şi multe reţete au fost tipărite greşit. Ce vină au pacienţii, care au ajuns la farmacii şi acestea nu le-au eliberat medicamentele pentru că lipsea un 0 de la prefixul de ţară? Ce vină am eu să îmi iau înjurături din cauza unui sistem de kkt? De ce plm să condiţionezi eliberarea unui medicament vital pentru pacient? De ce plm a ajuns o hârtie mai importantă ca pacientul? De ce plm ce visează unii noaptea, aia schimbă ziua? Repet: fără nici o eficienţă. Doar ca să se bage în seama că ei fac reformă.

Aşa. Şi să vă mai spun ceva. A mai apărut o porcărie pe reţetă. Un câmp în care sunt obligat să justific de ce prescriu un medicament cu denumire comercială. Ştiţi foarte bine că pe reţeta compensată se scrie substanţa activă. Şi ştiţi foarte bine că medicamentele, cu aceeaşi substanţă activă, sunt produse de mai multe firme. Comparaţi un medicament produs în Franţa cu acelaşi medicament produs în România. Vă spun eu. Nu se compară. Ca eficienţă, ca siguranţă, chiar ca efect. Eu nu am voie să scriu medicamentul din Franţa. De ce? Ca să nu mă trimită firma aia la cine ştie ce congrese. Cumva, să nu apară favoritisme. De acord. Se pot face abuzuri. Eu trebuie să lămuresc pacientul că atunci când merge la farmacie să specifice că vrea medicamentul din Franţa, că e mai bun. Numai că omul poate înţelege, poate nu. În fine. Concluzia e că se pun pe primul loc indicatorii financiari şi nu beneficiile pacienţilor. Ca de obicei, nu?

Eu, când intră omul în cabinet, înainte de a-l întreba ce-l doare, trebuie să-l verific ca la poliţie. Să-mi dea dovada de asigurat, să dea declaraţie că are pensie sub 7 milioane, dacă e cazul, să-mi prezinte ultimul cupon, să fac o droaie de scriptologie. De ce? Toate astea ar trebui să le am automat când accesez o bază de date dintr-un sistem unic integrat de zeci de milioane de euro. Sau, nah!, bazele de date sunt corecte numai când se doreşte.
În fine. După ce îl interoghez pe pacient, trebuie să am grijă ca nu cumva să scap vreo bifă din programul de tipărire al reţetei, că îl pun pe drumuri degeaba. Când să mai fac prevenţie? Când să-l mai consult atent, dacă eu, mai mult de jumate din timpul acordat lui îl pierd cu rahaturi de hârţogar? Pentru ce plm am mai făcut facultate şi rezidenţiat dacă sistemul mă forţează să fiu poliţist it-ist?

De ce plm să stea pacienţii la cozi interminabile la medicii de familie, doar pentru nişte reţete compensate? Că e sărăcie, de aia. Că nu au ce face. Ce vină are un bunic de 80 de ani? Ce vină am eu că sunt pus să fac o muncă aiurea, neconformă cu pregătirea mea? În Japonia, cel mai bun medic de familie e cel care nu are coadă la uşă. Nu râdeţi. Asta înseamnă că omul ăla a reuşit să facă o asemrenea prevenţie a bolilor încât are foarte puţini bolnavi. Eu, care sunt plătit în funcţie de numărul de consultaţii, îmi permit aşa ceva? Pula! Ce mi se spunea mie în rezidenţiat? Că eu trebuie să rezolv mai mult de 80 % din cazurile care vin la mine. Asta ca să nu aglomerez spitalul. E mai ieftin să tratezi o pneumonie la dispensar, decât la spital. De acord. Dar când văd că munca mea o ia în altă direcţie, pe bune că mă apucă pandaliile. Pentru că sunt ocupat cu kkturi de hârtii şi softuri, nu am timp să supraveghez corect tratamentul unei pneumonii. Şi ce fac? Îl trimit la spital. Mi-am făcut treaba? Pula! Că eu trebuie să raportez indicatori, să verific asiguraţii, să am grijă să nu iau amenzi aiurea dacă îmi lipseşte nu ştiu ce rahat de document justificativ. Câştigă sistemul ceva? Neam.

Să vă mai spun ceva. Ai nevoie de un anumit medicament. Şi vii la medicul de familie să ţi-l prescrie compensat. Îţi spune că nu are voie, că trebuie să-i aduci scrisoare medicală de la un specialist. De ce? Nu ştiu. Că doar nu operezi pacientul pe creier. Pacientul ce face? Scandal, normal. Că e pus pe drumuri. Iar cozi, iar nervi, eventual şpăgi. Îi pasă cuiva?  Să spunem că, în virtutea jurământului lui Hipocrat, că tot mi se bagă în faţă asta, îi dai medicamentul compensat, fără scrisoare. Că ştii că îi trebuie şi ştii că nu are bani. Ce se întâmplă? Vine auditul şi îţi impută reţeta şi 10% din venit. Şi uite aşa, dai cu milioanele pentru că ai îndrăznit să pui pacientul pe primul loc. De ce? De ce legi bune votează reformatorii sistemului. Ăia pe care-i votează orice prostan. Pe o găleată electorală şi pe promisiuni făcute în arome de mici şi bere. De la buget, fără număr.

Lăsaţi-mă dracului să îmi fac treaba. Să fac prevenţie, să consult cu atenţie, să prescriu medicamentele necesare. Nu mă mai puneţi să mă cac pe mine când prescriu un medicament mai scump unui bolnav, care chiar are nevoie de el. Când legea pune o hârtie mai presus de viaţa omului, nu e de mirare că statul te lasă să mori cu zile.

Şi atunci, ce plm să fac eu cu jurământul lui Hipocrat, băga-mi-aş cardul de asigurat?  Cei care ne conduc ar trebui să depună un jurământ: că nu ne decimează, că nu ne lasă să murim cu zile, că nu ne forţează să emigrăm, că…. în general ceea ce ar trebui să facă un stat. Să aibă grijă de cei care-l susţin. Jură cineva aşa ceva? Din contră, fac pula mare pe spinarea noastră, a tuturor. Cu tupeu maxim. De ce? Pentru că ştiu că păstoresc o naţie de asistaţi, naţie flămândă şi analfabetă. Uşor de controlat şi reprimat. De aia.

Stimaţi pacienţi, data viitoare când mergeţi la medicul vostru de familie, amintiţi-vă cele de mai sus. Înainte de a bate cu pumnul în masă că voi aveţi drepturi. Înainte de a înjura medicul că e şpăgar, nesimţit şi singura lui preocupare e să vă pună pe drumuri. Înainte de a vocifera că aţi stat 3 ore la coadă. Înainte de a urla că luaţi 12 medicamente pe zi şi că de ce el  vă compensează doar 5. Înainte de a cere bilet de trimitere pentru orice moft de rahat. Înainte de a arunca veninul care vă otrăveşte din cauză că nu sunt laboratoare care să vă facă analize gratuit, decât cu programare peste 2 luni, când puteţi fi morţi. Înainte de a fi nesimţiţi, grosolani, plini numai de drepturi, amintiţi-vă că medicul de familie e doar o victimă a unui sistem. Ca şi voi.

8 thoughts on “Unde eşti tu, Hipocrat?

  1. Toata stima domnu doctor.Am o idee care poate este periculos s-o expun asa la vedere, ca poate o fura dragi nostri guvernanti buni la tot felul de hotii.De ce nu pun ei un domn politist comunitar (platit tot din bani nostri )sa sada frumos ca sa nu oboseasca in fata cabinetului si sa identifice pacientul sa-l puna sa dea declaratii si sa-l si interogheze ce treaba are la doctor si doar daca (organul) decide atunci sa poata intra si muritorul la consultatie,ca sa nu existe dubii din partea autoritatilor ca nu faceti afaceri ci doar consultati un nenorocit de alegator care sa-i mai voteze inca odata

  2. Iar ai făcut să vibreze-n mine coarda responsabilă cu empatia, iarăși mai am puțin și izbucnesc în plâns și e păcat că îmi curge rimelul și mi se accentuează ridurile de expresie.
    Hai să o luăm așa : unul care lucrează în privat se poate plânge că nu-i convine politica aplicată în firmă ? Răspuns : da !, dacă vrea să fie dat afară. Un altul care lucrează într-o instituție a statului în care conducerea este numită politic, locurile sunt relativ călduțe, remunerate peste medie și dintr-un birou de 10 persoane 8 sunt angajate pe pile și vin la serviciu pentru Facebook și Solitaire, se poate plânge că din tot biroul el și încă unul sunt singurii care muncesc ? Răspuns : da !, dacă vrea să fie dat afară.
    Dar pe tine, dom’ doctor de familie, pe matale cine te poate da afară dacă pe la trainingurile alea de la munte unde vă trimite câte-un producător de medicamente, mai vorbești cu 9-10 colegi, apoi cu alți 9-10 și tot așa până ce reușiți să vă organizați într-un cartel sau cum pisici veți vrea să îl numiți care să fie la o adică un partener serios de discuție cu hoții ăia nenorociți de prin Casele de sănătate ori minister ? Ce vi se poate întâmpla dacă vă organizați ? Vă ia boii de la bicicletă ? Vă scriu măscări cu tubul de vopsea pe pereții cabinetelor ?
    Mai ușurel cu lamentările astea de bocitoare de profesie. Foarte mulți dintre cei din țara asta au pumnul băgat strașnic în gură de nici măcar bancuri politice nu pot spune pe la locul de muncă. Nu au alternativă. Nici împotriva faptului că apar în hârțoage cu salariul minim pe economie și asta va însemna că vor avea un rahat de pensie, nu pot protesta fiindcă de a doua zi ar trebui să își caute un job nou. Medicii de familie însă, nu se află deloc în situația asta. Și totuși tac. Ba nu ! Mă scuzați, dom’ doctor. Nu tac. Scriu pe bloguri. Înfierează cu mânie proletară sistemul de kkt. Și asta îi face să simtă că au pus umărul la însănătoșirea țării. Că cam atât pot face., nu ?

    • Ce pot sa ne faca? Pot sa ne rezilieze contractul, pot sa ne dea amenzi de zeci sau sute de milioane, pot sa ne impute orice reteta vor, pot sa faca orice doresc. E la fel ca peste tot. Daca ridici capul o iei de nu te vezi. Daca facem greva, de al naibii vin in control si te rup cu amenzile pe urma. Pentru ca, noi ca medici de familie, suntem imputabili pentru orice, pe bune. Eu am o situatie particulara, am alternativa in caz ca ma dau astia afara din sistem, dar alti colegi nu au. Si depind de contractul asta. Si in sistemul asta sunt interese enorme pentru ca sunt bani multi. Pe unul care lucreaza la stat sau in orice alta firma, I’ll poate da afara si gata. Pe noi ne pot da afara si ne mai si amendeaza cu sute de milioane, daca vor. Pentru ca asa sunt facute normele, sa nu misti in front. Nu ma lamentez, mi se rupe de o buna bucata de vreme. Vreau doar sa nu fiu eu injurat din cauza unui sistem aiurea. M-am lamurit demult ca in tara asta nu exista viitor pentru copilul meu, motiv pentru care I’ll pregatesc pentru emigrare. Eu inca ma descurc in jungla asta. Desi, in cativa ani, sunt convins ca am s-o tai in alta parte. M-am saturat sa fiu portofel ambulant in tara asta.

  3. Partial ai dreptate. Dar la faza cu „medicamentul din Franta e mai bun” da-mi voie sa-ti spun: amice esti ignorant si idiot ca majoritatea colegilor tai de profesie.
    Aveti instrumentele necesare raportarii produselor de rahat (sistemul de farmacovigilenta) dar sunteti niste putori ignorante cand vine vorba de un strop de munca in folosul comunitatii medicale.
    In plus unii sunt si niste ciubucari ordinari care se vand pe maruntis doar pt a prescrie produsul firmei X sau Y.

    • eu trebuie sa raportez produsele de rahat? labagiii aia de la controlul medicamentului ce mai fac atunci? normal ca e mai bun ce se produce afara, prietene, ca doar aia nu sunt atinsi de „romanism”. ia matale aspirina facuta la noi si aspirina facuta la nemti si vezi dupa care te simti mai bine. astia ca tine, care stiu ei tot, ar trebui lasati sa se trateze singuri. de destepti ce sunt. mi se rupe de opinia ta, crede-ma. doar ca ma enervez atunci cand calici plini de drepturi si „cunostinte medicale” de teapa ta injura medicii. daca ma-ta ar depinde de un medicament, sincer, ai vrea sa fie unul strain, nu? stii de ce, bah idiotule? pentru ca nimeni nu are incredere in institutiile romanesti. nimieni nu are incredere in statul roman. si bine face. daca aveai cap, citeai printre randuri. dar ce pretentii sa am de la unii ca tine? traiti in plm in mocirla aia in care v-ati nascut. cu asta sunteti obisnuiti. in rest, sunteti destepti foc.

      • Daca esti practician si ai experiente negative (din pdv medical) cu un produs DA. TU ai obligatia legala sa raportezi efectele adverse.
        Labagiii aia de la controlul medicamentului o vor freca in continuare daca nu le dati obiectul muncii prin raportarile de reactii adverse.
        Despre aspirina nemteasca mai documenteaza-te un pic; s-ar putea sa observi ca are origini romanesti (spre deosebire de cea „romaneasca” ale carei origini sunt prin India / China).
        Nu injur medicii; subliniez doar ca unii sunt ignoranti, altii sunt niste ciubucari ordinari, ambele grupuri neavand nicio aplecare catre „binele pacientului” ci doar catre „malairea” acestuia.

        Asa-zisa reteta electronica e o mizerie; dar atata vreme cat am ales sa fim condusi de smecherasi si toleram in fruntea breslelor profesionale niste golani, nu ma astept la implementarea unui sistem similar cu cel din Estonia.

Lasă un răspuns către Vindecatorul Anulează răspunsul